Cantecul destinelor - George Mihail Zamfirescu

... sunt voci critice care, referindu-se la romanele ciclului  Bariera, considera ca acest ton „de larga melancolie este cel mai pretios dar al sau”, atata timp cat se asociaza cu o confesiune a naratorului. Daca  acest retorism trece in sfera relatiilor cotidiene si devine o forma de exprimare a oamenilor obisnuiti, atunci „emotia dezerteaza brusc”. Pentru exemplificarea „acestei incompatibilitati intre viata si stil”, Mihail Sebastian se raporta la povestea lui Ivan, Maro si  Tino. Declaratia acestei „amante stranii”, imbibata de patetism, degenereaza in ridicol: „Acolo, in port – se inflacarase ea  si-l inflacarase si pe ibovnic – vom fi mai aproape de Candia si de adevarata dragoste. Tu o sa fii neobosit, Tino, mai stapan, iar eu mai darnica pentru amandoi. Vom trai cu adevarat sub aripa lui Eros”.
Din punctul  nostru de vedere, uneori aceasta liricizare devine obositoare si lipsita de justificare estetica, dar, pe de alta parte, reprezinta amprenta scriitorului. E important sa precizam ca poetizarea  se manifesta in special la nivelul limbajului si mai putin in realizarea personajelor sau la nivelul actiunii. Autorul arunca un val al cuvintelor frumoase peste o realitate terna si cruda, dar are curajul de a surprinde practici erotice, aspecte scabroase care ilustreaza veridic viata mahalalei si care, cu siguranta, au agresat cititorul interbelic. Pudicitatea scriitorului se manifesta la nivelul limbajului, dar nu si in planul istoriei. Aceasta „incizie nemiloasa”, prezenta elementelor naturaliste desfigurante, reprezinta un exercitiu de sinceritate, iar liricizarea stilului e o forma de a face digerabila o asemenea realitate, dar si o incercare a scriitorului de apara sufletele mahalalei. Oamenii din „mahalaua cu nume rusinos” sunt vii si, in general, credibili in dimensiunea lor comportamentala si axiologica, „au o realitate indiscutabila, fizica: contezi pe ei, stai de vorba cu ei, ii vezi umbland si traind”. Artificialitatea personajului Fane, „puscariasul frumos din Cotroceni”, este partial corectata prin volumul Cantecul destinelor care ofera o justificare biografica pentru cavalerismul acestui donjuan de mahala.