Culegere de ghicitori (Ramona C. Corbeanu)

„De-a lungul timpului, ghicitorile au ramas creatiile folclorice cele mai savurate de copii. De ce? Datorita muzicalitatii, jocului pentru care cei mici ar renunta la alte activitati mai putin interesante. Atat la gradinita, cat si acasa ghicitorile sunt o buna modalitate de a-i atrage pe cei mici, punandu-le la incercare istetimea si agerimea mintii. Vocabularul copiilor se imbogateste in fiecare zi cu noi cuvinte, cuvinte care pot fi invatate si prin intermediul ghicitorilor.

Ghicitoarea este o enigma populara, jocul gandului fiind scopul sau. Ghicitorile propriu-zise erau numite de Artur Gorovei cimilituri. Acestea reprezentau reproduceri poporane, unele originale, altele imprumutate din alte literaturi, dar care au fost, in trecut, jocuri ciudate, cu care petreceau tinerii, si nu numai, la sezatori.

Culegerea de ghicitori poate fi perceputa atat ca un instrument de invatare, cat si ca un joc, iar jocul este tot ceea ce-si doreste un copil.

Datorita substantei continute in sensul si in structura metaforelor din ghicitori, ele ne dezvaluie o multitudine de aspecte ale unei lumi nebanuite, dar si un mod specific de gandire metaforica cu care copiii trebuie sa ia contact.

Zestre a spiritului popular, imbinare reusita de poezie si istetime, ghicitorile constituie un joc de mare atractivitate, cu limpezi caracteristici instructiv-educative. De aceea sunt popularizate si folosite in toate ocaziile potrivite: serbari scolare, focuri de tabara, carnavaluri, concursuri, in presa si in emisiuni de radio-televiziune.”