Frumosul. Istoria unui concept - Andra Panduru

   In evolutia gandirii europene obiectul central al esteticii a fost, timp de secole, conceptul de frumos. Astazi estetica  si critica evita sa ofere judecati mai ales asupra problemelor fundamentale. Frumosul este insa necesar ca mijloc de unitate si reconciliere a experientei fragmentare a secolului XX.
    Frumosul ofera un tip de limbaj obiectiv. El ne indreapta atentia asupra obiectelor naturale si artificiale. Din natura, omul isi extrage criterii ale frumosului si in acelasi timp frumosul impune o referire la natura. Exista o armonie prestabilita intre gustul omului si productiile naturii, pentru ca frumosul natural nu exista decat in noi. Legile fizice si biologice care guverneaza universul penetreaza in om, il organizeaza si fac ca el sa coincida cu aceste legi.
    Forta frumosului consta in puterea de a evoca perfectiunea absoluta. Frumosul artistic este considerat cristalizare a frumosului natural, pentru ca arta confera forma si stabilitate frumusetii mobile a regnului vegetal. Frumosul din natura, cu armonia formei specifica structurilor cristaline simple, dar si domeniului vegetal si configuratiei lumii animale, se desavarseste prin stabilitatea formei atemporale a artei. Prin urmare, arta nu este evadare din realitate, ci o integrare in ea.
    Andra Panduru este lector universitar la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, doctor in Estetica Artelor Plastice.