Lumanarile ard pana la capat. Editia a II-a - Sandor Marai

După patruzeci şi unu de ani, doi bărbaţi, prieteni inseparabili în tinereţe, se întâlnesc pentru ultima oară. Fiecare dintre ei a supravieţuit aşteptând acest moment. Unul, în castelul strămoşilor, trăind trecutul în fiecare zi, celălalt, călător prin lumea largă, fugind de trecut în fiecare zi. Între ei, ca o umbră, amintirea unei femei; reîntâlnirea are loc în acelaşi decor ca în urmă cu patruzeci şi unu de ani, pe masă ard aceleaşi lumânări albastre, cei doi iubesc, în continuare, aceeaşi femeie. Mitteleuropa tinereţii lor nu mai există însă, iar răzbunarea îndelung plănuită nu le poate reda nici prietenia, nici dragostea. 
Lumânările ard până la capăt, cel mai cunoscut şi mai iubit roman al lui Márai, a apărut în anul 1942, într-un moment puţin prielnic pentru literatură, şi a fost redescoperit la sfârşitul secolului XX pentru a fi trecut direct în rândul capodoperelor (traducerea în italiană apărută în 1997 a fost, luni în şir, cea mai bine vândută carte); a fost ecranizat în anul 2006, în regia lui Istvan Iglódi, şi tot în 2006 a fost dramatizat şi pus în scenă la Duke of York\'s Theatre, Londra, cu Jeremy Irons în rolul titular.

„Literatura secolului XX – pe care o credeam stinsă şi îngropată – a primit darul postum al unui nou maestru pe care îl vom alătura în viitor lui Joseph Roth, Stefan Zweig, Robert Musil, şi chiar şi altor semizei pierduţi, Thomas Mann şi Franz Kafka. Numele său este Sándor Márai.“
Die Zeit

„Acest mare scriitor european nu numai că disecă – în mod strălucit – o relaţie triunghiu-lară din vechiul Imperiu Austro-Ungar, el surprinde şi pandemoniul relaţiilor dintre oameni: jarul mocnind al sentimentelor, al dorinţei, al dragostei, al urii şi al răzbunării. Este o carte desăvârşită, o capodoperă.“
Der Spiegel

Prozator, poet şi dramaturg, Sándor Márai (1900-1989) s-a născut la Kassa, în Imperiul Austro-Ungar (astăzi Košice, în Slovacia). Scriitor cosmopolit, Márai a cunoscut încă de la publicarea primelor sale romane un succes extraordinar, devenind cel mai iubit scriitor de limbă maghiară al generaţiei sale, după ce, pentru o foarte scurtă perioadă, luase în considerare ideea de a scrie în limba germană.
Profund antifascist, Márai a luat atitudine şi împotriva ocupaţiei sovietice, hotărând să părăsească Ungaria în 1948. După o viaţă de peregrinări, s-a stabilit în cele din urmă la San Diego, în Statele Unite. A refuzat publicarea scrierilor sale sub regimul comunist, dar nu a aban-donat legăturile cu Ungaria, colaborând vreme de douăzeci de ani cu redacţia maghiară a postului de radio Europa Liberă. În februarie 1989, singur, istovit de un exil fără speranţă, Márai s-a sinucis, fără să bănuiască apropiata „eliberare“ a Estului Europei. În 1990 i s-a acordat postum Premiul Kossuth. Márai este astăzi recunoscut ca unul dintre marii scriitori ai Europei şi, incontestabil, parte a canonului literar al secolului XX.