Nerantula - Panait Istrati

 

 Sensul sublim al romanului l-a relevat Alexandru Philippide in „Adevarul literar si artistic” din 18 aprilie 1937: „Aproape toti eroii lui Panait Istrati, incepand cu autobiograficul Adrian Zografi, se pot reduce la un singur tip dominant: omul care tanjeste dupa prietenie, care traieste pentru prietenie si care vede suprema multumire sufleteasca in gasirea unui suflet bun. In aceasta cautare a prieteniei se sublimeaza si se topesc toate celelalte sentimente. Chiar si intr-o opera atat de plina de erotism, cum este Nerantula (si care ca putere de sugestie este poate cea mai puternica), tot sentimentul prieteniei este acela care, pana la urma, covarseste sufletul povestitorului.”