Proximitati incomode - Alexandru Calinescu

„În firea lui Alexandru Călinescu rigoarea şi cordialitatea convieţuiesc confortabil. Ştie multe, ceea ce nu l-a făcut să-şi piardă umorul şi graţia.

Alexandru Călinescu a debutat cu o carte despre Anton Holban urmată de o carte despre Caragiale. Undeva, în spectrul dintre aceste două repere, se mişcă – aş spune – înzestrarea şi specificitatea lui, între luciditatea celui dintâi şi hazul enorm, care e tot o formă de luciditate, al lui Caragiale. Alexandru Călinescu face gazetărie, dar face o formă de gazetărie care nu este cea obişnuită şi care se poate aduna imediat în volum. Asta înseamnă că nu e o gazetărie conjuncturală şi că el scrie în aşa fel încât textele ţin şi după ce momentul apariţiei lor a trecut.“

Andrei Pleşu

„Alexandru Călinescu este un domn rătăcit în aceste timpuri, când cultura – este evident pentru oricine – a devenit un soi de Cenuşăreasă. Pe de altă parte e, prin publicistica lui, un luptător care nu şi-a găsit încă adversarul. Neşansa lui e că s-a născut la Iaşi, şi nu la Paris.“

Mircea Dinescu

„Întruneşte calităţi care sunt rareori aduse laolaltă. Prima este o serioasă şi dezinvoltă cunoaştere a câmpului culturii. A doua, capacitatea de a se raporta la ea din mai multe perspective. În fine, sunt eleganţa şi politeţea intelectuală.“

Horia-Roman Patapievici

Alexandru Călinescu (n. 5 octombrie 1945, Iaşi) este profesor de literatură franceză la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi. Între 1992–1997 a predat la INALCO (Paris). Volume publicate: Anton Holban şi complexul lucidităţii (1972), Caragiale sau vârsta modernă a literaturii (1976), Perspective critice (1978),Biblioteci deschise (1987), Interstiţii (1998), Adriana şi Europa(2004), Incursiuni în proza românească (2005). Participări la volume colective, în ţară şi în străinătate. Colocvii, conferinţe în Franţa, Italia, Germania, Austria, Israel. Colaborări la numeroase reviste, româneşti şi străine, rubrică permanentă (din 1999) la Dilema şi apoi Dilema veche, editorialist la Europa liberă (după 1995). Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române, Premiul revistei Ateneu, Medalia jubiliară a Universităţii din Angers. Les Palmes Académiques decernate de guvernul francez (2000), L’Ordre National du Mérite conferit de preşedintele Franţei (2004).

Am început colaborarea la Ziarul de Iaşi nu fără emoţii şi nu fără dificultăţi. Lipsisem din ţară câţiva ani şi, cum ştie tot românul, ochii care nu se văd se uită. De la Paris colaborasem intermitent la Dilema, la Timpul ieşean şi la Ateneu. Avusesem şi o experienţă foarte interesantă în calitate de corespondent parizian al postului de radio „Europa liberă“. Întors în ţară în septembrie 1997 am constatat că, dacă mediile culturale nu mă uitaseră, pentru tinerii care lucrau în presă, la radio sau la televiziune eram un cvasinecunoscut.

(...)

Cartea de faţă cuprinde o selecţie din articolele apărute, săptămânal, în Ziarul de Iaşi, între februarie 1999 şi noiembrie 2006. Am operat mici corecturi şi mici modificări. Rămân cu siguranţă unele repetiţii şi rog cititorul să mă ierte: câteodată nu mai ţii minte bine ce ai făcut ieri darmite ce-ai scris (de fapt, cum ai scris) în urmă cu o săptămână sau în urmă cu un an. Îi mulţumesc (şi aici) dlui Adrian Cioroianu pentru că a avut ideea acestei cărţi. Recunosc, luat cu alte treburi nici nu-mi trecuse prin minte să adun într-un volum parte din articolele de ziar. Parafrazând o vorbă ce a circulat mult la începutul anilor ’90 (aparţinând – sper să nu mă înşel – dnei Edith Cresson, atunci prim-ministru al Franţei), dl Adrian Cioroianu este „responsable mais pas coupable“. Vinovatul sunt eu.

Alexandru Călinescu