Sagrada Familia. Colectia savoir-vivre - Gijs van Hensbergen

   Sagrada Familia: murmur si ecouri de pièces montées en chocolat cu glazura de caramel, arhitectura organica intr-o silueta dramatica daruita cu enorme si exotice cosuri cu fructe scaldate in soare, spre ospatul zeilor, intr-un festin al culorilor.

 

      Dintre toate constructiile lui Gaudí, Sagrada Familia (opera vietii sale, in sens literal) e de departe cea mai enigmatica si mai donquijotesca, de o ambitie ce pare sa nu aiba limite. Complexitatea povestii pe care ne-o istoriseste provoaca aceeasi uluire ca viziunile Sfantului Ioan din insula Patmos, revelate mai tarziu in Apocalipsa.
 
      Toata lumea stie ca Ferran Adrià, cel mai cunoscut bucatar din lume, se inspira adeseori din creatia lui Gaudí.

 Adulatia lui Adrià trimite direct la esenta problemei. Cand ne lasam sedusi de suprafata e mai dificil sa vedem dincolo de ea. In acest punct, bucatarul poate sa ne dea o mana de ajutor, caci in creatiile sale culinare, unice, se observa o investigare a aspectelor stiintifice si a structurilor oculte ale alimentelor. Straduindu-se sa le cunoasca in profunzime natura, Adrià s-a angajat, asa cum a facut-o si Gaudí la un moment dat, intr-o cautare labirintica a originilor propriei creativitati.
 
      Aplauzele lui Dalí in fata arhitecturii gaudiene (pe care o considera de-a dreptul „deliranta") puneau indiscutabil degetul pe rana. Gaudí se bucura de o enorma popularitate. E o placere sa-l privesti. Fa going, cum ar fi spus el in catalana, insa reusita presupune suferinta, disciplina riguroasa, investigatii minutioase si, totodata, genialitate, in plan constructiv, ca sa nu mai vorbim, desigur, de rolul central al profundei sale credinte catolice, adevarata esenta, neclintita si intacta, a operei lui: Sagrada Familia este intr-o asemenea masura unica si indestructibil legata de Barcelona, incat uitam adesea ca s-a nascut intr-o epoca de renastere catolica paneuropeana.

 

  Fragment:

 

      In zona mea se afla si o familie care tocmai sosise din Australia, aducand cu ei un ADN arhitectonic totlmente distinct si, odata cu el, alte asteptari. Referinta lor pentru adjectivul,, impresionant" era Opera din Sydney, a lui Jorn Utzon, a carei silueta tip catedrala, situata pe peninsula Bannelong Point, pare sa consiste din acumularea de coji sparte de oua colosale de emu sau de vele gigantice arborate de un cliper ce se aproprie lent de port.

 

      In cazul lor erau asadar previzibile dorintele estetice contemporane, oamenii fiind predispusi sa accepte noutatea, dramatismul si inovatia cea mai radicala. Avem, oare, sa- i surprinda Gaudi? Ei bine, da, i-a surprins. Si inca mult! Tinandu-si respiratia, australienii s-au grabit sa exprime ceea ce incepea sa fie pentru ei o experienta extraordinara.