Religiunea este temelia Statului. Aspecte din activitatea didactica a lui Iosif Naniescu - Oana Madalina Popescu

Iosif Naniescu, personalitate de seama a vietii religioase si culturale romanesti din veacul al XIX-lea, s-a bucurat de atentia teologilor si a istoricilor deopotriva, care i-au dedicat interesante studii si lucrari, prin care s-a evidentiat in special activitatea sa desfasurata in calitate de ierarh, anume de episcop de Arges si ulterior de mitropolit al Moldovei.
In cele ce urmeaza, dorim sa punem in lumina, pe baza izvoarelor edite si inedite, cateva aspecte legate de activitatea sa didactica in care a fost implicat intre 1864-1872, asadar inainte de a urca la treapta arhieriei, caci aceasta ultima perioada, cu remarcabilele ei realizari, a fost mai bine studiata si adusa in atentia publicului.
Urmarim intai, pe baza discursurilor si a scrierilor sale, conceptia sa asupra rolului seminariilor si al clericilor in societate, necesitatea predarii religiei in scoli si a pastrarii nealterate a adevaratelor valori ortodoxe. Apoi, analizam cateva manuscrise pastrate la Biblioteca Academiei Romane si la Serviciul Municipiului Bucuresti al Arhivelor Nationale, care dezvaluie pe Iosif Naniescu ca elev (s-a pastrat caietul sau de notite) si ca profesor (catalogul sau, programa de invatamant), si apoi ca director al Seminarului Central din Bucuresti (acte din arhiva Seminarului sau personale ale lui Naniescu, ce arata accentul pus pe ordine, disciplina, punctualitate, pe conservarea valorilor ortodoxe si ferirea elevilor de rataciri, de ideile filozofice atee; dezvaluie activitatea filantropica, prin sprijinirea cu bani, carti si haine a elevilor saraci).
Punctand, pentru inceput, cateva elemente din biografia sa, amintim ca Iosif Naniescu s-a nascut la 27 iulie 1820, in satul Razalai, in ocolul Rautului, in Basarabia, din parinti credinciosi, tatal sau, Anania Mihalache, fiind preot, iar mama sa, Teodosia, fiind fiica de preot si calugarindu-se apoi, dupa moartea sotului ei, sub numele de Fevronia. Viitorul mitropolit a primit la botez numele de Ioan si la calugarie, in 1835, pe cel de Iosif, iar Naniescu consideram ca face trimitere la descendenta sa, el fiind Ioan al lui Anania. Ramas orfan de tata, el a fost crescut de mama sa, apoi dat in grija unchiului sau, arhimandritul Teofilact de la Manastirea Frumusica din Basarabia. Urmand unchiului sau, ales staret al Manastirii Sfantul Proroc Samuel din Focsani, Iosif a stat o vreme in acest oras, apoi s-a dus la Buzau, unde a fost calugarit la 23 noiembrie 1835, dupa care a fost hirotonit ierodiacon. La Buzau a stat pana in 1840, a invatat la Seminarul Episcopiei, iar dupa aceasta data a venit la Bucuresti, unde si-a continuat studiile la Colegiul National Sfantul Sava (1840-1847).
A fost hirotonit preot in 1850 si facut protosinghel doi ani mai tarziu, in 1852, iar in  1860 arhimandrit. A detinut staretia unor importante manastiri muntene, precum Serbanesti-Morunglav din Valcea (1849), Gaiseni din judetul Dambovita (1857) si Sarindar din Bucuresti (1863).
Iosif Naniescu s-a dedicat vietii didactice, predand religie si istorie la Colegiile Gheorghe Lazar (1864-1866) si Matei Basarab (1866-1873), la Scoala Normala (1867-1873) si la Seminarul Central din Bucuresti, al carui director a fost intre 1870-1871, (fusese ales la 1 iulie 1870 director al Seminarului Central din Bucuresti, functie pe care a detinut-o pana in 1871) iar in primavara anului urmator a fost numit arhiereu titular pentru scaunul din Mira Lichiei. Inca din 1866 el era mentionat printre profesorii acestei institutii de invatamant, unde preda istoria. In 1873 a fost ales episcop de Arges, iar in 1875 mitropolit al Moldovei.