Chira Chiralina. Codin. Ciulinii Baraganului. Editia a II-a - Panait Istrati

Caci Baraganul e singuratec. Pe spinarea lui, niciun
copac! Si de la un put la altul, ai tot timpul sa mori de sete.
Nici de foame nu te apara. Dar daca cumva esti inarmat
contra acestor doua nevoi ale gurii si daca vrei sa te afli
singur cu Dumnezeul tau, atunci du-te pe Baragan: e tinutul
pe care Creatorul l-a harazit Munteniei pentru ca romanul sa
poata visa in voie.
O pasare care zboara intre doua lanturi de munti e ceva
demn de mila. Pe Baragan, aceeasi pasare urca, cu ea in zbor,
pamantul si departatele lui zari. intins pe spate, simti cum
talerul pamantesc se inalta spre zenit. E cea mai frumoasa
ascensiune ce poate s-o faca nevoiasul lipsit de toate.
...
Visari, ganduri, inaltare si pantec gol, iata ce da gravitate
omului nascut pe Baragan – aceasta pustietate care ascunde
apa in strafundul ei si unde nimic nu rasare de la sine, nimic,
in afara de ciulini.”
Panait Istrati - Ciulinii Baraganului