OXITERAPIA. Secretul terapiilor extraordinare cu ozon si oxigen - Gregorian Bivolaru

Se stie deja la ora actuala faptul ca fiecare celula a corpului nostru isi produce propria sa cantitate de peroxid de hidrogen (H2O2), care ii permite sa-si dezvolte un „scut antioxidant“. In felul acesta, o celula sanatoasa nu poate fi oxidata, in timp ce una bolnava sau care este infectata, cu alte cuvinte care are „scutul“ slabit sau inexistent, este oxidata rapid.
Peroxidul de hidrogen este prezent, in diferite proportii, in apa marilor si a oceanelor, in rauri, lacuri, zapada proaspata, apa de ploaie, laptele proaspat al animalelor domestice, laptele de mama, fructele si legumele proaspete.
La nivelul organismului uman il regasim in aproape toate celulele si cu ajutorul sau au loc multiplele reactii enzimatice. Odata patrunsa in organism, molecula de peroxid de hidrogen nu se va descompune niciodata la intamplare, ci numai in prezenta unui agent patogen sau a unei substante cu care ar putea reactiona.
Administrat prin intermediul unei cure adecvate, peroxidul de hidrogen va reactiona in mod specific in mediul nostru intern, oxidand rand pe rand metalele grele si reziduurile anorganice, radicalii toxici eliberati de medicamentele alopate, materiile organice reziduale incomplet digerate, stomatitele, virusurile, bacteriile, fungii. Pe masura ce crestem concentratia de oxigen activ, va incepe oxidarea celulelor moarte, apoi a celulelor muribunde, a celor infectate si chiar a celor slabite.
In aceasta directie este semnificativ faptul ca faimoasa apa care izvoraste la Lourdes (Franta) unde a avut loc aparitia Fecioarei Maria si unde au avut loc atatea vindecari miraculoase, contine un procent ridicat de peroxid de hidrogen.
Cartea „Oxiterapia - secretul terapiilor extraordinare cu ozon si oxigen“ prezinta metoda simpla si eficienta, dar care trebuie urmata cu strictete, prin care se ingereaza oral peroxidul de hidrogen, intr-o cura minima obligatorie de 21 de zile, chiar si in zilele de post negru. Sunt, de asemeni, prezentate efectele secundare, efectele benefice ale acestei terapii, contraindicatii, precautii de manuire, marturii si studii ale unor cercetatori care au promovat aceasta terapie naturista.
Terapia cu oxigen, sau oxiterapia, a fost descoperita de un bacteriolog american, dr. Rosenow (1924) care a folosit o solutie de 1, 5% peroxid de hidrogen pentru a distruge un virus foarte puternic care produce boli mentale (streptococul neurotropic). Acest virus rezista intre -150°C si +350°C, fiind necesare 96 de ore fierbere pentru a fi distrus in intregime! Datorita potentialului antiviral foarte puternic al peroxidului de hidrogen, dr. Rosenow a inceput studierea sistematica a folosirii lui pentru tratarea bolnavilor cu boli virale si cu alte infectii.
In prezent, se cunosc peste 30 de metode de oxiterapie ce folosesc peroxid de hidrogen si ozon, administrate pe cai diferite, in solutii si concentratii diferite.