Culoarea sufletului Volumul 3 (SERIA Surorile din comitatul Shenandoah) - Michael Phillips

 

    Katie si Mayme incropesc un plan ca sa pastreze plantatia, straduindu-se sa tina secret faptul ca erau singure si fara sprijin. Fetele au de infruntat noi primejdii la originea carora stau fie oamenii, fie stihiile naturii. Un unchi de mult disparut de-al lui Katie isi face aparitia pe neasteptate, dar la fel de repede o ia din loc, ducand cu sine secretul fetelor. Apoi un potop e gata sa compromita ce mai ramasese din recolta de bumbac – singura lor speranta de a salva plantatia din gheara bancii.

    Naratiunea este intesata de detalii fascinante legate de situatia in care se zbat fetele, intrebari incitante despre credinta si sensul vietii, toate invaluite intr-o relatie calda de prietenie.

    Culoarea sufletului are toate elementele ce fac deliciul romanelor istorice atractive. 

 

    “- Da, imi taie vorba Katie cu un zambet hotarat. Vreau sa te am alaturi. De pe-acum ar trebui sa stii ca putin imi pasa ce gandeste lumea daca asta te ingrijoreaza. Si nu uita ca ne curge acelasi sange in vine — sangele familiei Daniels. Iar aurul acest apartine neamului Daniels, nu neamului Clairborne, ceea ce inseamna ca jumatate din el este al tau.

    Uneori, pur si simplu n-aveai cum sa ii tii piept! Asa ca am incuviintat din cap si, dupa ce am coborat la randu-mi, am pornit impreuna spre intrare.

    In banca nu se gaseau decat vreo doi, trei functionari care o cunosteau deja pe Katie si o salutara zambind. Cand ridica privirea si ne vazu apropiindu-ne de biroul sau, domnul Taylor, directorul bancii, nu isi putu ascunde insa iritarea. Ori de cate ori cauta sa stea de vorba cu doamna Clairborne, singura pe care o vedea la fata era Katie si asta ajunsese sa-l cam scoata din pepeni.

    - Buna ziua, domnisoara Clairborne, spuse el cu o usoara raceala cand ne opriram in fata biroului sau.

    Mie nu mi-a aruncat nici macar o privire. De parca nici n-a fi fost acolo.

    - Presupun ca ai venit sa vorbim despre imprumutul luat de mama dumitale.

    - Da, domnule Taylor, raspunse Katie.

    - Te afli aici, fara doar si poate, ca sa imi spui ca mama dumitale, care nu a putut veni nici de asta data si te-a trimis pe dumneata in locul ei, imi transmite ca inca nu are banii necesari si ma roaga sa am rabdare si sa o mai pasuiesc cateva luni.

    - Nu, domnule Taylor.

    - Regret, domnisoara Clairborne, dar dupa cum ti-am mai explicat...

    Bancherul se opri brusc, dandu-si seama ca raspunsul lui Katie nu fusese cel la care se asteptase el.

    - Nu acesta este motivul pentru care am venit, spuse ea."