Politica externa si diplomatia Romaniei pe parcursul unui secol de la infaptuirea Romaniei Mari, volumul I - Ion M. Anghel

Colectia „Civilizatie romaneasca”17 
La initiativa lui Ion Anghel, o echipa de diplomati realizeaza aceasta lucrare de mare cuprindere, care lipsea din istoriografia romaneasca. Sunt descrise aici etapele politicii externe a Romaniei, in secolul scurs de la Marea Unire, pentru a fi scoase in relief momentele de impunere si reusita, dar si de abstragere neincrezatoare in propriile posibilitati. Succesele sunt, in ordine, Conferinta de la Paris si tratatele incheiate intre 1918 si 1920, cand Romania a devenit Romania Mare, interbelicul, cu crearea Natiunilor Unite, la care N. Titulescu a avut o semnificativa contributie, apoi intervalul de dupa 1964, cand Romania a iesit treptat de sub obedienta Moscovei si s-a impus ca factor de decizie in mai multe procese importante. A contribuit astfel la incercarile de instalare a pacii in Orientul Apropiat, a ajutat China sa-si ocupe locul meritat in ONU, s-a asociat unor grupuri de state (cele nealiniate sau cele in curs de dezvoltare), pentru a-si sublinia distantarea de Pactul de la Varsovia. Stabilirea relatiilor cu R. F. a Germaniei sau mentinerea relatiilor cu Israelul au fost tot atatea iniative de curaj si consecventa care au facut din Romania un partener de incredere, caruia i se cereau sfatul si colaborarea in chestiuni dificile ale politicii internationale. Lucrarea diplomatilor romani se nutreste dintr-un sentiment pronuntat de demnitate si din mandria de a se fi aflat in punctele fierbinti ale secolului, intervenind cu eficienta si indrazneala. S-a construit astfel pe plan mondial o remarcabila imagine a Romaniei care ar trebui intretinuta si in prezent, cand pare a se fi instalat o precautie timida chiar si in cazurile unde s-ar pretinde solutii originale, intru apararea interesului national.

RECENZII