Ademenirea - A. C. Pahomi

 ... cum anii tulbura unele din amintirile vechi, facandu-le sa pluteasca la hotarul dintre realitate si inchipuire, aceasta intamplare traita are sa-mi para ca a fost un vis sau numai vreo istorie auzita, undeva, candva, demult. Matei Caragiale, Remember

Daca istoria vizibila este numai reziduala si semnificata, adevaratele evenimente majore petrecandu-se in planuri cauzale invizibile, cu atat mai mult, viata de zi cu zi, la nivelul oamenilor obisnuiti, poate fi presarata cu talcuri, din pacate insa, nu prea luate in seama. Mai mult chiar: la tot pasul, evenimente banale pot lua oricand, nebanuite intorsaturi iesite din comun. Fantasticul se va impleti cu realul, survenind in preajma noastra sub intruchipari prozaice. Miraculosul nu este incompatibil cu verosimilul cotidian: intalniri aparent accidentale pot sa reprezinte, in realitate, intersectii esentiale.
Incercarea initiatica a trecerii prin labirint poate uneori, lua forma unui dialog ce disimuleaza o maieutica intortochiata, cu finalitate revelatorie. Aventura cognitiva nu trebuie sa inceapa doar ca un auster exercitiu abstract. Reflectia asupra propriilor trairi trebuie aerisita de prejudecati sau de stereotipii, preferabila fiind o atentie sporita prin renuntarea la automatismele indiferentei.
La fel, in acest microroman al lui A. C. Pahomi, eroul principal antrenat intr-o actiune simpla, prin concretetea sa - cumpararea unui pian - este purtat catre o singulara experienta existentiala.