„Penduland intre simboluri ale celestului si ale teluricului, reunite prin infinitele forme ale iubirii, intr-o calatorie cu numeroase meandre, spre nord, aparent reper spatial, in esenta, simbol al interioritatii, al cerebralitatii, Eduard Dorneanu consemneaza cuminte, disciplinat, ca intr-un jurnal intim, vizitele succesive in templul iubirii carnale, in catedrala trecutului, dominata de icoana mamei si de pravilele nescrise ale existentei bucolice, in fiordurile prieteniei nestinse nici de nemiloasa moarte prematura sau in gavanele fenomenologiei. Amprentele iubirii este o carte a ecourilor, a retrospectivelor conturate in tonuri grave, a tatuajelor invizibile care-l definesc pe scriitor, care-l contureaza: o carte a postludiilor existentei.”, Prefata, Carmen Ardelean

„in zilele de iarna

insingurarea este o armura care ma ajuta

sa devin invincibil

florile de gheata lipite de sticla geamurilor

sunt gata sa infloreasca

si apoi

se vor ascunde in valiza uitata a lui stauffenberg

doar eu va trebuie sa dezleg

zilele de sange si sa le ocrotesc

de taisul indicatorilor falsi

fara a fi dezarmat de nelinistea strategilor alienati

si de colindele pentru care

platim in neologisme si vin otetit

copiii si spaimele altora [...]”