Arhiepiscopul si Mitropolitul Andrei Baron de Saguna - Nicolae Popea

Mitropolitul Saguna este omul istoriei. Aceasta – fie cea bisericeasca, cea nationala ori cea politica – nu se poate scrie fara de istoria lui. Mai mult: istoria mitropolitului Saguna este aproape istoria poporului roman insusi, intr-un patrar de secol, cat conduse el afacerile si destinele noastre nationale. Mitropolitul Saguna a fost un barbat extraordinar, trimis de providenta pentru fericirea poporului sau, el a fost un Moise al romanilor, pentru ca si el, ca acela, elibera pe poporul roman din legaturile sclaviei seculare, si el, ca acela, desparti marea de negura si nestiinta, conducand pe poporul sau in pamantul autonomiei si independentei, si el, ca acela, dadu poporului sau tablele legii, Statutul Organic; si el, in fine, lovi in piatra si dadu apa cereasca poporului sau: stiinta, lumina, cultura! El isi intelese pe deplin pozitia si misiunea sa; in biserica era omul bisericii, dupa chemarea sa de calugar, era calugar, dupa cea arhiereasca, era arhiereu; in politica, el era politic, complet barbat de stat, judecand lucrurile cu sange rece dupa realitate, iar nu dupa idealuri si naluciri himerice. (NICOLAE POPEA)

Acest volum reprezinta si un gest de recunostinta al Episcopiei Caransebesului, infiintata odata cu reactivarea Mitropoliei Transilvaniei, in baza patentei imperiale din 24 decembrie 1864, prin stradania vrednicului mitropolit Saguna. Iata ca in anul in care aniversam 160 de ani de la alegerea primului episcop, Ioan Popasu, cinstim cum se cuvine si pe ctitorul moral al eparhiei, Sfantul Mitropolit Andrei Saguna. Protagonistul primei biografii a fost unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai mitropolitului, ceea ce i-a oferit posibilitatea sa-si poata construi o imagine personala cat mai fidela a parintelui sau, pe care l-a indragit foarte mult. († LUCIAN, Episcopul Caransebesului)

Prima lucrare cu caracter monografic consacrata marelui ierarh sibian este cea realizata de catre unul dintre colaboratorii cei mai apropiati ai acestuia, arhimandritul Nicolae Popea, al carui volum are meritul de a fi deschis un santier istoriografic fecund, continuat dupa cateva decenii de alti ilustri reprezentanti ai mediului academic. Nicolae Popea (1826-1908) a fost secretarul particular al lui Andrei Saguna incepand cu anul 1854, astfel incat anii petrecuti alaturi de marele ierarh i-au permis sa redacteze o biografie ampla, avand la indemana nu numai surse de prima mana, dar si amintirile proprii despre oamenii si evenimentele prin care a trecut alaturi si in preajma mitropolitului. Este, din punct de vedere intelectual, ceea ce numim in istoriografie „istoricul participant”. Ramane meritorie tentativa lui Nicolae Popea de a intelege un ierarh, dar si un om complex precum Andrei Saguna, care s-a angajat fara rezerve in slujba intereselor neamului lui. Lucrarea si-a pastrat actualitatea pana in zilele noastre, iar reeditarea ei acum, la aproape un secol si jumatate de la aparitie, este un gest intelectual si crestinesc ce merita apreciat. (IOAN BOLOVAN)

Prin aceasta lucrare, autorul nu a intentionat implinirea unui simplu demers istoriografic sau a unui exercitiu intelectual, laudabile in sine, ci este evident ca a tintit actualizarea permanenta a modelului sagunian in vietile si activitatile contemporanilor si ale generatiilor viitoare. Cu alte cuvinte, exemplul sagunian trebuia sa devina o putere, un izvor de inspiratie, de imitatie si de motivatie pentru toti fiii natiunii romane, mai ales pentru cei tineri, deoarece „viitorul natiunii se reazama pe cei tineri”, una din „inaltele lor misiuni” fiind, in opinia lui Nicolae Popea, tocmai „fericirea natiunii”. Luand exemplu din invataturile si faptele salutare ale ierarhului, autorul il indeamna pe cititor sa adere si sa urmeze ideile si principiile saguniene cu staruinta, deoarece asa „veti ferici natiunea si veti venera in modul cel mai ales numele si umbra sacra a mitropolitului”. (MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN)

Nicolae Popea (17/ 29 februarie 1826, Satulung, jud. Brasov – 26 iulie/8 august 1908, Caransebes) a studiat la Brasov, Blaj si Cluj, apoi la Universitatea din Viena, de unde a revenit in timpul revolutiei pasoptiste, in care s-a implicat cu intregul elan al tineretii. Intre 1849 si 1854 a ocupat diferite posturi de functionar in administratia civila transilvaneana, iar din toamna anului 1854 a devenit secretarul si colaboratorul cel mai apropiat al episcopului Andrei Saguna. A fost protosinghel, secretar si profesor la Sibiu (1856-1871), arhimandrit si vicar al Mitropoliei Ardealului (1871-1889), episcop al Episcopiei Caransebesului (1889-1908), membru fondator al Asociatiunii Astra (1861), membru de onoare (1897) si titular (1899) al Academiei Romane, publicist, teolog si istoric. Este autor al mai multor volume despre istoria Bisericii si a natiunii romane din Transilvania.
 

RECENZII