Cartea Mironei, Cella Serghi

Cartea are o arhitectură bine gândită. Paginile cu o notă de poezie şi mister, referitoare la atmosfera apăsătoare din casa Caţian şi la fantoma tinerei bunici dispărute îşi găsesc o contrapondere fericită în cele de fină observaţie psihologică şi culoare consacrate mediului cosmopolit parizian. Succesiunea dramatică a evenimentelor, coincidenţele, reversurile situaţiilor dictate de ele contrapunctează cu salutare efecte diagrama febrei erotice. După Pânza de păianjen, acesta e al doilea roman prin care Cella Serghi se fixează durabil în atenţia cititorilor. - Ov. S. Crohmălniceanu