Cei cinci ani de mutenie - Ioana Zenaida Rotariu

O rana existentiala vrea sa imblanzeasca Ioana Zenaida Rotariu in acesti Cinci ani de mutenie. Nu doar in ciclul de doliu, ci si in celelalte, in care ea ramane la fel de fragila si de casanta, mereu agresata si incercand sa intampine fiecare zi cu „sensibilitatea etansa”. E o solutie care esueaza insa metodic si punctual, caci partitura de fond e tocmai cea a sensibilitatii expuse continuu la agresiuni. Ioana e din corul Sylviei Plath, convinsa si ea ca „mutilarea femeii incepe din tinerete/ si nu se termina niciodata”. La aceasta fatala expunere la supliciu reactioneaza poemele Ioanei, in secvente de concret cotidian si intr-o gramatica deopotriva de exorcizare si denunt. Dar fara sa ridice tonul, ci doar constatand cu glas detasat ca trece prin „micile iaduri” ale fiecarei zile.

Al. Cistelecan

O prezenta acuta intr-o lume plina de absente, o voce care observa si traverseaza lumea. O cruzime revarsata in atmosfera cartii. Undeva ascuns un copil care pare ca nu vrea sa spuna chiar tot ce stie. Hiperluciditatea unei minti permanent treze ce depisteaza mecanismul si deconstruieste cu rapiditate inutilitatea descrierilor largi. O blandete cinica abia sesizabila printre minimalisme, scene reduse la tacere si lipsa infloriturilor de orice fel. O poezie in control, caci absenta naste luciditate si o claritate maxima, facand astfel loc poeziei si unei voci singulare, care tace si vorbeste deopotriva in Cei cinci ani de mutenie ai Ioanei Zenaida.

Svetlana Carstean

Ioana Zenaida Rotariu s-a nascut in 1992, la Brasov. A publicat poezii si articole in revistele Astra, Corpul T, Poesis International, Vatra. A absolvit Facultatea de Litere cu o licenta despre Michel Houellebecq, apoi a urmat, tot la Brasov, masteratul de Inovare Culturala. In prezent, lucreaza ca librar.

RECENZII