CINEMATOGRAFIA. Instrument de propaganda in perioada 1945–1965 - Romina Soica

In urma celui de‑Al Doilea Razboi Mondial, instaurarea regimului comunist in Romania s‑a desfasurat sub umbrela ideologica a Moscovei, urmand indeaproape principiile formulate de Lenin si de Stalin. Fundamentul teoretic al utilizarii filmului in scop propagandistic isi are originea in decretul din 1919, prin care Lenin a nationalizat industria cinematografica rusa, recunoscand potentialul acesteia de a influenta masele, in special pe cele lipsite de educatie formala.
In context romanesc, dupa 1945, cinematografia a devenit un vehicul esential pentru transmiterea mesajelor politice si ideologice. Departe de a fi doar un suport de divertisment, filmul s‑a dezvoltat ca un martor al schimbarilor politice si ca un factor activ in configurarea mentalitatilor colective. O dovada elocventa este reprezentata de persistenta mitului „Epocii de aur” a lui Ceausescu, influentat si de productiile cinematografice ale perioadei. Pe acest fundal, regimul a investit semnificativ in infrastructura de productie si difuzare, impunand totodata un control ferm prin mecanisme de cenzura. Acestea actionau de la stadiul initial al proiectelor – scenariul –, demonstrand astfel rolul‑cheie al scenaristului, considerat vital in conformarea filmelor la exigentele politice. (din „Introducere”)

RECENZII