Cronicile memoriei - Hanna Bota

„La inceput ti se da o foaie alba de hartie, format A4. Ia foaia de hartie si gandeste-te indelung ce poti sa faci cu ea. E numai una, nu e intinsa cat o plapuma, nu e din fibra de matase (sunt si dintr-astea, dar pentru tine n-a ajuns decat o hartie de duzina), conteaza doar ce faci din ea! (...)Am luat si eu foaia in mana si nu mi-a mai fost teama, am tot scris indiferent ce-ar fi fost sa creada cei care urmau sa citeasca. Hartia nu se termina, cu cat scriam mai mult, cu atat se intindea mai mult, ca sulurile de la Marea Moarta, descoperite in pesterile de la Qumran; mai este mult de scris, de-atunci tot scriu, tot scriu...” (Hanna Bota)