Din lumea celor care nu cuvanta. Editia a 2-a revizuita - Emil Garleanu

CAT UN FIR DE NEGHINITA 

Nu trebuie sa fii cat un munte de mare ca sa poti il judeca. Ci de-ai fi cat o neghina, ori cat un fir de colb, daca ai in capusorul tau scanteia dumnezeiasca ce cuprinde lumea, ti-i de ajuns: stii ce esti, de unde vii si-ncotro trebuie sa te indrepti. 

Gandirea aceasta i-o spuse ganganiei o furnica. Si spusa muncitoarei ii intrase atunci pe o ureche si-i iesise pe alta. De-abia vazuse de cate-va zile lumina soarelui, pamantul, florile! In iarba i-au parut toate un rai; dar cand a intins aripioarele si-a zburat, mirandu-se ca poate sa strabata aerul, cand apoi a cazut, istovita de oboseala, pe-o frunza, atunci intaiasi data a cunoscut greul. 

Si spusele furnicii i-au venit in minte... Ce era? O ganganie mica, fara stralucire, rotunda, ca o samanta. De unde venea? Din iarba; tinea minte ca se trezise subt rochita randunicii. Dar incotro avea sa se ndrepte?