Duminicile de sub pamant - Flavia Adam

Poemele Flaviei Adam din acest volum au, in constructia lor contrasa, minimalista, o boare simbolica in care amprenta destinului, a unui spectacular halucinant si a thanatosului se intretaie cu tentatia demitizarii.
Intr-o lume inchipuita in desen tragic, declinant, cu semnificatii alienate si reflexe etice dezafectate, atitudinea dominanta e una retractila, chiar daca, adesea, palorile traumei capata irizarile puritatii.
Melancolica si grava uneori, jucausa si tandra alteori, vocea poetei, eufemizata, rosteste adevaruri tulburatoare, intr-o retorica a spaimei de lucrurile de fiecare zi, dedesubtul caroara adasta, insidioase, neantul, suferinta, anihilarea.

Fragment:
"noaptea cu luna 
in noaptea cu luna ma voi arata in lumina,
voi descanta cu fir de argint si de aur 
fantani parasite — 
apa va creste, va umple pamantul,
va trezi hergheliile, 
in miez de noapte, 
cai negri isi vor zdrobi genunchii 
de sternul meu alb, 
eu voi fugi peste dealuri, 
imi voi pierde 
pantoful. "