Episcopul Tit Liviu Chinezu - Adrian Podar

Gemea de durere, fără niciun fel de asistenţă medicală, după cinci zile de agonie, cu geamul deschis la celulă, din ordinul comandantului, îngheţat, în 15 ianuarie 1955, a încetat din viaţă. Când preoţii-măturători au trecut pe acolo, au observat cum bolnavul atârna cu capul peste marginea patului, iar jos era o baltă de sânge. Noaptea a fost îngropat fără sicriu, după sinistrul ritual al închisorii. Exista o ladă făcută din scânduri brute, care se folosea la transportul celor decedaţi. Când murea unul, era dezbrăcat de hainele sale, pentru a fi preluate de către un alt deţinut. Astfel, gol, de cele mai multe ori, era aruncat în ladă şi transportat cu o furgonetă; uneori, mortul era pus direct în căruţă. Trist este că lipsea cu totul respectul pentru fiinţa umană, groapa era uneori mai mică, iar lada se utiliza şi pentru aducerea pâinii. Motivul pentru care fusese inventat Sighetul este că cei închişi acolo eclipsau omul sovietic, care trebuia să devină modelul pentru omul nou. In cazul episcopului Tit Liviu Chinezu, menirea penitenciarului a esuat.