Imaginea corporala. Influente socio-culturale in adolescenta - Cristina Nanu

Corpul este o entitate biologica cu care ne nastem si care este putin probabil sa poata fi modificata in mod voluntar. Cu toate acestea, de‑a lungul istoriei, regasim numeroase exemple de metode si incercari de modificare a corpului. De exemplu, o tehnica de modificare a infatisarii veche si actuala in acelasi timp este tatuajul, tehnica oarecum putin invaziva datorita limitarii la spatiul epidermic, dar avand o componenta extrem de puternica in permanenta acesteia. Acest caracter permanent a stat la baza popularitatii tehnicii si a transferului sau de la o epoca la alta. Datorita progresului medicinii si facilitatii cu care informatia este accesibila atat in literatura de specialitate, cat si prin programe de popularizare din mass‑media, au devenit cunoscute si multe alte metode de schimbare a imaginii corporale. In prezent, chirurgia estetica a cunoscut o neasteptata si exploziva crestere in special in societatile dezvoltate. Un exemplu sugestiv in acest sens este fenomenul in crestere exponentiala din Coreea de Sud care vizeaza in special tinerii. Intr‑un articol din The New York Times, sectiunea Asia Pacific, publicat in 3 noiembrie 2011, directorul de film Im Kwon‑taek afirma ca ii este aproape imposibil sa mai gaseasca o actrita tanara care sa aiba o fata coreeana traditionala.

Conform unor date statistice (The Economist Online, 2009) publicate in acelasi articol, in aceasta tara una din cinci femei cu varsta cuprinsa intre 19 si 49 de ani a suferit o interventie de chirurgie estetica. Fenomenul este intr‑atat de incetatenit incat este perfect acceptat ca fiind normal. Drept consecinta, unul dintre cele mai populare stimulente pentru tinerii care se apropie de absolvire este o operatie plastica finantata de parinti. Interventiile preponderente sunt acelea care vizeaza modificarea pleoapei, a nasului si maxilarului, intr‑o tentativa de a alinia tanara supusa interventiei la normele de frumusete promovate de societatea coreeana.

Atat persoanele de sex feminin, cat si cele de sex masculin considera ca aceasta infrumusetare sporeste sansele de a gasi un loc de munca, un partener de viata si de a fi mai bine integrati in societate. Desi mai putin amplu in societatile nonasiatice, fenomenul este in linii mari acelasi. In acest context este usor de inteles prezenta unor disfunctii precum obsesia vizavi de monitorizarea si controlul greutatii si infatisarii. Intregul fenomen merita o atentie sporita datorita riscurilor la care aceste persoane se expun.

Nevoia de gestionare a infatisarii este legata de rolul pe care aceasta imagine corporala il joaca pentru un individ (Rumsey & Harcourt, 2005). Pe langa evidentele functii de natura biologica, corpul, prin mijlocirea infatisarii sale, trimite in jur semnale despre statutul social, despre apartenenta la un grup, despre preferinte individuale si chiar despre trasaturi de personalitate si de moralitate (Langlois, Kalakanis, Rubenstein, Larson, Hallam & Smoot, 2000). In aceasta perspectiva, preocuparile de management al infatisarii sunt perfect justificate, iar nemultumirea cu propria imagine corporala a devenit o normalitate. Nivelul insatisfactiei inregistreaza, in prezent, cote ingrijoratoare, dovedind o crestere exponentiala de‑a lungul ultimelor decenii (Thompson, Heinberg, Altabe & Tantleff‑Dunn, 1999; Grogan, 2008; Heider et al., 2018). Cercetari antropologice subliniaza ca aceasta crestere este mai prevalenta in societatile moderne in comparatie cu cele traditionale (Reicher & Koo, 2004). Astfel, in opinia autorilor, in acestea din urma, persoana isi pune identitatea in serviciul comunitatii, in mod voluntar, pentru a deveni un membru al acesteia si a se supune in acelasi timp normelor sale. In contrapondere, societatea moderna promoveaza exclusiv proiecte identitare individuale si, mai mult decat atat, ofera modele de succes pentru realizarea acestora. Datorita unei mai diluate legaturi cu comunitatea, posibilitatea de a alege modul in care cineva isi exprima identitatea creeaza o vulnerabilitate vis‑a‑vis de modelele preconcepute, patternurile, tiparele oferite de cultura de consum. Una dintre directivele imperioase afisate de aceasta cultura de consum, globala in lumea de astazi, este cea a corpului ideal mijlocit de interventia mass‑mediei. Dimensiunile corpului ideal popularizat de mass‑media sunt aproape de neregasit in populatie, creandu‑se asadar o discrepanta majora care nu poate avea decat efecte negative, fiind imposibil de redus. Mai mult decat atat, obtinerea unui astfel de corp, in special pentru baieti, necesita efort indelungat in sala de forta, fapt ce duce la o pierdere a echilibrului in stilul de viata.

Corpul ideal nu este creat in favoarea persoanei, ci in beneficiul culturii de consum. Prin prezentarea unor modele perfecte, media, pe langa faptul ca dezvolta discrepanta mentionata mai sus, ofera si retete care sa o diminueze. ”Gandeste‑te la un corp ideal, si simte‑te prost” (Dittmar, 2007, p. 6) se asteapta sa aiba impact motivational spre un comportament de consum de genul folosirii steroizilor, programe de dieta severe sau chirurgie estetica.

De la varste fragede, copiii au o imagine clara asupra corpului ideal (Tatangelo et al., 2016). Intr‑un studiu calitativ, Grogan (2008) arata ca pana si fetele de opt ani isi doresc un corp suplu si considera ca a fi supraponderal este unul dintre cele mai ingrozitoare lucruri care li s‑ar putea intampla. La intrarea in adolescenta, atat baietii cat si fetele au asteptari clare despre cum ar trebui sa arate corpul lor, mai ales in contextul schimbarilor profunde si rapide specifice acestei perioade. Dezvoltarea biologica intervine adesea in contradictie cu aceste aspiratii, intrucat transformarile corporale caracteristice pubertatii nu corespund intotdeauna idealurilor personale. In cazul fetelor, aceasta discrepanta este resimtita intr‑un mod deosebit de intens. In schimb, baietii par mai avantajati de modificarile biologice in special prin cresterea masei musculare care tinde sa se alinieze asteptarilor acestora. Adolescenta reprezinta o etapa critica in aparitia preocuparilor legate de imaginea corporala. Fiind in plin proces de formare a identitatii, adolescentii sunt deosebit de vulnerabili in fata presiunilor venite din partea mass‑mediei, mai mult decat in orice alta etapa de dezvoltare.

In acest context, este firesc sa ne intrebam care sunt mecanismele psihologice implicate in formarea atitudinii fata de propriul corp si ce trasaturi individuale, respectiv experiente interpersonale, ofera tinerilor resursele necesare pentru a construi o imagine corporala pozitiva.
Aceasta carte isi propune sa exploreze factorii individuali care contribuie la dezvoltarea imaginii corporale alaturi de influentele socio‑culturale care de asemenea modeleaza atitudinea fata de propriul corp. Este analizat rolul familiei si al diverselor grupuri sociale in conturarea acestei perceptii.

Cartea debuteaza cu o clarificare conceptuala a constructului de imagine corporala si a dimensiunilor utilizate in operationalizarea constructului si investigarea problematicii imaginii corporale din perspectiva psihologica. Continua cu o prezentare a mitului corpului perfect in contextul culturii consumatoriste si a efectelor asupra imaginii corporale. Sunt prezentate principalele modele teoretice explicative ale formarii imaginii corporale, detaliind rolul trasaturilor individuale si al factorilor socio‑culturali in dezvoltarea atitudinii fata de propriul corp. In ultimul capitol sunt incluse studii privind factorii sociali si individuali asociati imaginii corporale in adolescenta, studii realizate pe parcursul programului de doctorat desfasurat la Universitatea Babes‑Bolyai din Cluj‑Napoca sub indrumarea doamnei profesor universitar doctor Adriana Baban.
Consider ca tematica abordata se incadreaza in zeitgeistul actual cu privire la provocarile aparute in procesul de perceptie a imaginii corporale, in special la adolescenti, prezentand larga si complexa simptomatologie a constructiei identitare.
 

RECENZII