Decapitat pentru marturisirea neabatuta a credintei sale in Hristos, Brancoveanu se inrudeste in jertfa sa cu Sfantul Ioan Botezatorul, devenind si el un prodrom al Fiului lui Dumnezeu (Imnul lui Constantin Brancoveanu – Imnele Bucuriei). Intru Adevarul, viata lui Brancoveanu incepe cu adevarat dupa decapitare. O viata care lumineaza tara-i asezata in Biserica. Lutul trupesc a fost transfigurat in lumina. Sunt multe feluri de a muri eroic si de a fi cinstit si plans ca atare de ai tai, dar cu totul altceva este sa mori pentru credinta, pentru Inviere. Daca Avraam a fost cinstit si laudat de Dumnezeu pentru ca nu a pregetat intru jertfirea unicului fiu, cu cat mai mult Brancoveanu pentru cei patru fii ai lui, a caror jertfa a fost si implinita (Optiunea lui Brancoveanu – I. T. R.). Este el un exponent si un trimis la cer al neamului sau, neam caruia, primind suferintele cu rabdare nesfarsita, precum Iov, i se inapoiaza apoi, ca si aceluia, totul, adica viata vesnica (Optiunea lui Brancoveanu – Imnele Tarii Romanesti). [...]

Trupurile martirilor Brancoveni au devenit paini de jertfa, inrudite indeaproape cu trupul-paine al lui Hristos. Martirii Brancoveni sunt mladite ale Crucii lui Hristos – Pom al Vietii (Imnul lui Constantin Brancoveanu – Imnele Moldovei). Si capata incarcatura euharistica, de Paine, Vin si Cuvant:

Si noua de-acuma painea pustiei ingaduita
De cand in saci de grau-i o cupa tainuita
Si foametea nu se mai poate-ascunde
De fata Panii Fiului niciunde.

(Oratoriul lui Constantin Brancoveanu si al fiilor sai – Imnele Putnei)

Costion NICOLESCU