In numele tau, iubire - Andrei Vasile

Cum e sa fii muza? Asta e prima intrebare ce mi-a venit in minte, si pe care am adresat-o prietenei mele, sursa de inspiratie a poetului Vasile Andrei, cea care l-a facut sa isi deschida sufletul si sa astearna pe hartie versuri calde, declaratii de dragoste si viata.
Pe Vasile Andrei l-am intalnit in sala de spectacol. Dupa ce m-a aplaudat la final, a ramas sa ne cunoastem. Nu stiam ca scrie poezii. Nimic nu ii trada aceasta latura. Dar daca priveam mai atent, as fi vazut in ochii lui acea licarire de artist, dornic sa-si etaleze trairile interioare si sa imparta cu ceilalti lucrurile bune ce i se intampla prin harul daruit. Modestia, respectul, bunul simt l-au tinut retras in acea seara, lasandu-ma pe mine sa imi primesc,, laurii’’ dupa spectacol, din partea spectatorilor ramasi sa ne felicite pe cei din scena. 
Mai tarziu am aflat ca a decis sa imparta cu noi toti, poeziile scrise pentru EA. M-am bucurat sa citesc versuri simple, pornite din inima, declaratii oneste, fruste, a sentimentelor puternice pe care le traieste alaturi de EA. Intamplator, cand scriu aceste lucruri ascult, in surdina, o muzica lenta. Am senzatia ca versurile lui Vasile Andrei pot deveni texte pentru frumoase romante sau cantece de dragoste. 
Nu am nici gandul, nici intentia de a face aici o critica in laudatium a poeziilor sale. Vi le recomand doar, cu caldura, pentru drumul direct pe care il gaseste in exprimare, pentru claritatea sentimentelor dezvaluite, pentru bucuria lecturarii unor poezii de dragoste, pentru placerea de a le cita in propriile voastre povesti de dragoste si viata… Eu le adaug in autograf. 

„…Si din saruturi am sa-ti fac cununa,
Din mangaieri, o trena de matase…”