Inapoi la Eleusis - Anita Vulcan Grigoriu

Scriitura Anitei Vulcan Grigoriu se situeaza la intersectia dintre biografic si arhetipal. Inapoi la Eleusis urmareste povestea protagonistei – Brandusa –, dar si a comunitatii in mijlocul careia a crescut si in care revine, ca atrasa de o forta magnetica – cea a Tarii Padurilor Albe. Liniile existentei eroinei se intretes cu cele ale taramului natal, iar experientele-limita prin care trece tanara sunt simultan trepte ale cunoasterii de sine, dar si imagini generice ale traumei, pierderii sau maternitatii. Lumile reale si interioare sunt supuse procesului lent si dureros al destramarii. Mesajul ultim al romanului (gandit ca o a doua secventa dintr-un triptic inceput prin Fata cu alunita) ramane cel al transfigurarii suferintei si al reconstruirii sinelui, dincolo de umbrele trecutului si de dificultatile prezentului. Respiratia cartii este una profund feminina. Statutul femeii in lume, responsabilitatile ei, formele de abuz a caror victima este adesea, maternitatea si relatia mama-fiica – toate sunt reflectate in textul cu accente confesive, in care au loc deschideri si inchideri simbolice, ca pentru a pecetlui, prin iertare si asumarea radacinilor, soarta personajului central.
Cristina Bogdan

***

Cum raspunzi vietii cand timpul potrivit poate parea cel mai nepotrivit? O mare asteptare se implineste, dar vine cu incercari neasteptate, in aceasta carte despre demnitatea femeii. Viata Brandusei reincepe nu doar fiindca devine mama – intr-un timp de neinlocuit si pentru legatura acesteia cu propria mama –, ci si pe fondul unor despartiri suportabile in masura in care fiecare poate fi traita si integrata ca un ramas-bun. Dar cum ajungi sa simti ca poate ramane ce e bun din ceea ce ai fi preferat sa nu traiesti? Si pierderile devin trepte pe calea regasirii pentru protagonista Anitei Vulcan Grigoriu. „Invatam sa traim din nou, fara graba, ca niste copii care fac primii pasi”, in rezonanta cu incredintarea – tulburata, dar si limpezita – in Dragostea care nu cade niciodata.
Vasile Gribincea

RECENZII