Integritate publica si coruptie. Abordari teoretice si empirice - Florin Marius Popa

Coruptia apartine unei categorii largi de fenomene atunci cand regulile formale ale unei institutii devin inactive si activitatile oamenilor devin ghidate de preocupari exterioare misiunii organizatiei. Discernem coruptia in interiorul acestei categorii prin rezervarea conceptului pentru domeniul public. Pentru a discuta pe inteles despre domeniul public, trebuie sa existe o distinctie intre public si privat. Sectorul public trebuie sa emearga ca un sistem institutional autonom care pretinde efectiv loialitate si obedienta din partea cetatenilor.
Acest aspect al problemei a fost inteles bine de Samuel P. Huntington. Conform acestuia, „Coruptia reprezinta o dimensiune a absentei unei institutionalizari eficiente. Autoritatilor publice le lipseste autonomia si coerenta, si isi subordoneaza rolurile institutionale la cereri exorbitante”. Astfel, oricare ar fi radacina problemei, aparitia coruptiei indica intotdeauna puncte slabe in institutionalizarea sferei publice. Sectorul public devine invadat sau „capturat”, asa cum il numesc articolele Bancii Mondiale, de interese si motive straine de el – clica personala, familiala sau privata.