Mami? Da, dragoste! - Antoaneta Opris

Cand m-am hotarat sa public ce am scris, le-am dat baietilor sa citeasca. I-am rugat sa-mi spuna daca e vreun moment sau vreo situatie pe care ar dori sa nu le expuna. Ca sa le scot din manuscrisul care urma sa plece spre editura. Dupa ce a citit, Iacob m-a strans tare in brate si mi-a multumit – for all the fun I had ever since I was born. A ras mult citind. A citit pe nerasuflate. Nu vrea sa scoata nimic din ce am povestit despre el. Isi aminteste foarte multe dintre lucrurile despre care am scris. Și le aminteste exact asa, ca-n povestea mea. I-a facut bine sa si le aminteasca. Zice ca sunt o mama buna."