Nouazeci si unu - Laurentiu Ion

Am devenit barbatul de care familia mea

are nevoie si subiectul unui plan de maturizare

bine pus la punct, iar fata, care nu-mi e iubita,

dar pe care cred c-o iubesc, imi spune ca

ma vrea mort, cand imi dau seama ca ceva

trebuie sa fi mers prost din ’91 si pana azi.

Undeva, imi imaginez, sunt vietile parintilor

mei, asteptand sa fie preluate din punctul

in care au fost definitiv parasite pentru mine

si sora mea. Ma gandesc la cat de frumoase

ar fi fost vietile lor si, pentru prima oara,

stiu precis ca am distrus ceva fara macar

sa cunosc miza. Cineva m-a intrebat odata

daca nu cumva sunt pe moarte. Sunt sigur

ca iti amintesti, doar ti-am raspuns pe e-mail:

acum, lasa-ma sa-ti spun ca nu eu sunt tanarul

cu dintii stricati, din Spitalul Municipal, care

isi asteapta transplantul si care apare la stiri,

fericit ca, de undeva, un ficat sanatos

il vede si se indragosteste de el

RECENZII