Pamfil Seicaru (1894 - 1980) Cel mai mare gazetar al Romaniei Mari - Florian Bichir

„Gazetaria este un gen bastard, produs al intalnirii social-politicului cu literatura.”

Pamfil Seicaru

O viata de film
Pamfil Seicaru este considerat, spunem noi pe buna dreptate, cel mai mare jurnalist roman. Unii il considera drept creatorul presei moderne romanesti. Pana sa apuce drumul exilului, Seicaru era perceput de multi colegi de breasla drept „figura numarul unu a presei bucurestene”. Unii autori, dupa cum noteaza profesorul Fanel Teodorascu il numesc pe Seicaru chiar cel mai mare gazetar al Romaniei Mari, pentru ca el a fost „fondatorul presei moderne sub aspectele stilisticii si tehnologicului”. Iar un alt exeget, Mircea Colosenco merge chiar mai departe si il aseaza pe Pamfil Seicaru alaturi de pionierii presei din tara noastra: Ion Heliade Radulescu, Gheorghe Asachi si Gheorghe Barit.

Pamfil Seicaru are in Arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (ACNSAS) mai multe dosare conexe, de problema, dosarul deschis de Siguranta, dar si cel penal. Cel mai interesant, din puncul nostru de vedere, este dosarul personal, predat CNSAS de Serviciul de Informatii Externe (SIE) si care are nu mai putin de sase volume, cu un total de 2083 pagini!

Evident avem posibilitatea de a lamuri cateva aspecte ramase pana acum invaluite in mister: gratierea lui Seicaru la solicitarea lui Nicolae Ceausescu si vizita incognito pe care acesta o realizeaza la invitatia si sub protectia Departamentului de Informatii Externe (DIE) la Bucuresti in august 1976. Ca o ironie a sortii trebuie spus ca viata lui Pamfil Seicaru se invarte fatidic in jurul unei date: 23 august. Paraseste Romania in 1944 cu cateva zile inainte de 23 august – act pe care l-a atacat pe tot parcursul vietii – si isi incheie cariera urmarind pe viu manifestarile consecrate aceluiasi 23 august, pe viu, la Bucuresti in 1976. Un condei de geniu, strivit intre doua date 23 august 1944 – 23 august 1976!

Geneza acestei carti este lunga, poate prea lunga. In 1990 printr-o imprejurare, zic eu fericita, am intrat intr-o corespondenta fertila cu Traian Popescu, patronul revistei “Carpatii” din Madrid, dar si prietenul intim al lui Pamfil Seicaru. Cu acest prilej am reusit sa citesc tot ce publicase Pamfil Seicaru in exil, dar si sa-l cunosc in 1991 la Koln pe ultimul comandant al Miscarii Legionare, Horia Sima.

Despre Pamfil Seicaru s-a scris mult si in mod evident se va mai scrie. Noutatea acestei carti consta in faptul ca pune pentru prima oara in istoriografie problema colaborarii marelui gazetar cu serviciile secrete de la Bucuresti. Nici cel mai recent cercetator al lui Pamfil Seicaru si ne referim aici la profesorul Fanel Teodorascu – vezi volumul „Pamfil Seicaru”, editura „Ars Docenti”, Bucuresti, 2014 nu crede in colaborarea gazetarulului. „In afara granitelor tarii, reputatiei de santajist a lui Seicaru i se adauga cea de colaborator al regimului comunist de la Bucuresti. Acuzatia se bazeaza pe o informatie incerta referitoare la perioada in care Pamfil Seicaru ar fi facut o vizita in Romania pentru a se intalni cu Nicolae Ceausescu si care a dat nastere unor polemici aprinse intre colaboratorii din exil ai gazetarului. Din pacate, legatura ziaristului cu regimul comunist de la Bucuresti si vizita acestuia in tara sunt subiectele cel mai intens tratate, in ultimii ani, de autorii care se declara interesati de activitatea jurnalistica a lui Pamfil Seicaru, lasand astfel in plan secundar textul jurnalistic propriu-zis.

In ciuda numeroaselor discutii purtate pe marginea acestui subiect, nu exista nicio dovada clara ca Pamfil Seicaru ar fi vizitat Romania in timpul regimului lui Nicolae Ceausescu. Asa cum am vazut, in aceasta chestiune, exista unele semne de intrebare, dar acestea nu permit, inca, tragerea unei concluzii”, scrie Teodorascu.

Dincolo din datele aflate in Dosarul 66/SIE cred ca este importanta pentru cititori marturia ofiterului Nicolae Sporis[i], cel care a avut o contributie esentiala la racolarea lui Pamfil Seicaru dar si la aducerea acestuia la Bucuresti.

Volumul de fata nu este nici unul hagiografic, nici unul al desfiintarii marelui gazetar. Istoria acestui caz este mult mai complexa decat pare la prima vedere…

Exact in urma cu zece ani publicam la Editura Militara volumul “Pamfil Seicaru. Un condei de geniu, strivit intre doua date: 23 august 1944–23 august 1976”, care s-a bucurat de o competenta prefata a lui Ion Cristoiu, dar si de un studiu introductiv al domnului comandor (r) dr. Marian Mosneagu, pe atunci Seful Serviciului Istoric al Armatei. Cartea s-a bucurat de un succes deosebit tirajul fiind epuizat imediat. Sper ca si acest nou volum, care a mai suferit mici modificari sa fie bine primit. Raman adeptul marelui gazetar Pamfil Seicaru, care spunea ca „cititorul iti iarta chiar o atitudine care ii va fi ultragiat sentimentele, convingerile, daca atitudinea este sincera, dezinteresata. Dar nu iarta absenta de opinie, strecurarea printre evenimente cu o gangaveala poltrona de opinii. In fond, cititorul este un aspru, dar drept judecator”.

Conf. univ. dr. Florian BICHIR

RECENZII