Papagalul si revolutia - Valentin Popa

Vrancean de origine (nascut la Vidra in 1950), Valentin Popa devine brailean prin adoptie (dupa absolvirea Facultatii de Filozofie, in 1974), servind ca profesor invatamantul local, dar si cultura locala, in calitate de sef de cenaclu (Mihu Dragomir, in perioada 1985-1989). A publicat pagini de proza si de critica literara in presa libera din acea perioada (Luceafarul, SLAST), apoi, dupa revolutie, in Porto Franco (Galati), Dunarea (Braila), Excelsior (Braila), Contrapunct (Bucuresti), Viata romaneasca (Bucuresti), Oglinda literara (Focsani). Osciland permanent intre literatura si filozofie, dupa 1990 acorda un plus de atentie acesteia din urma: sustine doctoratul in filozofie in 2005 si publica doua volume de specialitate: Teme filozofice (2001, in coautoriat cu Radu Gabriel Parvu) si Vasile Bancila: omul si filozoful (2006).
„Mi se pare admirabil, in primul rand, aptitudinea de a vedea in jur - si anume acolo unde in mod curent ni se pare ca nu se petrece nimic interesant - subiecte pasionante. Apoi, merita apreciat amestecul de sentimentalism (dus uneori pana aproape de melodrama) si ironie. In sfarsit este interesant modul cum irizeaza, din intamplari banale, fantasticul.” Alex Stefanescu, S. L. A. S. T., 1982