Pisica de la ora cinci - Rodica Bretin

„O evocare emotionanta a copilariei in anii ’60, intre universalitate si culoare locala. Autofictiunea Rodicai Bretin nu cade in capcana nostalgiei patetice si a idealizarii fortate, ci, pagina cu pagina, piesa cu piesa, reconstruieste lucid o viata si o lume, familiare si necunoscute deopotriva. Sunt adunate aici povesti cu moase sasoaice si bijutieri evrei, cu porumbei si cu pisici, cu casele de pe Strada Lunga si cu salcamii care umbreau odinioara Piata Sfatului. Peste toate, este o declaratie de dragoste pentru un loc, unul la granita dintre realitate si legenda, cunoscut de-a lungul timpului drept Cetatea in care ploua de trei ori pe saptamana, Kronstadt, Stalin, Orasul de sub Tampa sau, pur si simplu, Brasov. ”

- George Cornila

„Personajul principal al cartii este Brasovul, un Brasov prefirat printre gene grele de melancolia varstelor pierdute, un Brasov ca un anotimp vesnic cald si insorit, un oras-timp, cand parintii erau inca tineri, iar vremea nu isi aratase fata ei cruda, neiertatoare. Intalnim aici sasi, romani si unguri intr-o Tara a Barsei de poveste, pe o Strada Lunga vazuta prin ochii unui copil. Poate ne-am astepta ca perceptia acestui personaj-narator asupra lumii sa fie alterata de curata lui naivitate. Totusi, lucrurile se vad adesea mult mai limpezi dintr-un astfel de unghi.
Intr-un stil cald si cu o fraza limpede, Rodica Bretin ne aduce in fata ochilor o lume pierduta, in care primele zapezi cadeau in octombrie, cand in bucatarii inca mai mirosea a otet fiert cu foi de dafin, de la gutuile puse la murat, o lume in care legendele urbane aveau putere de stiri, inspaimantand oamenii, o lume scaldata in arome si gusturi bogate, pe jumatate uitate, care ademenesc cititorul si-l imbata cu promisiuni. 
Tanti Suzi, unchiul Traian, bunicii din Vladeni, Bodor-baci, vecinul de nouazeci de ani care facea vin de smochine, moasa sasoaica ajutata de ingeri, Fräulein Klara de la gradinita germana din Brasovul vechi si multi altii populeaza paginile acestor memorii, dandu-le viata. Asistam la istoriile dureroase, triste, ale sasilor obligati sa emigreze in Germania, istorii strabatute totusi de dulceata vremurilor de odinioara, cand oamenii se priveau unii pe altii cu mai multa indulgenta si acceptare. Suntem martorii efectelor comunismului, cand gospodarii falnice si vieti implinite prin munca erau ruinate intr-o clipa.
Maturizarea fetitei se petrece treptat, de la baiata care culca gaina in patutul papusii pana la preadolescenta care descopera ca parintii au o viata pana acum necunoscuta, ca existasera si inainte de ivirea ei pe lume, ba chiar pareau fericiti si suficienti unul altuia, intr-o poza veche.
Cartea este un frumos omagiu adus Brasovului si oamenilor sai.”

RECENZII