Poate ca da, poate ca nu - Gabriele d'Annunzio

Despre Forse che sì forse che no (1910), autorul insusi spunea, intr-o scrisoare din 1908, ca este „un roman de pasiuni mortale“. Cuvantul-cheie din titlu, „poate“, devine un laitmotiv pentru nesfarsitele meditatii si ezitari ale Isabellei, indragostita de Paolo Tarsis, dar si macinata de remuscari din cauza propriilor sentimente. Nehotararea ei o face, in ochii amantului, cu atat mai atragatoare. Isabella este obsedata de imaginea surorii ei, Vana, la randu-i indragostita de Paolo, care insa nu-i impartaseste iubirea. Pe cele doua surori le framanta dragostea si gelozia si le despart ideea suicidului si nebunia.
Romanul (ecranizat in 1920, intr-un film mut, alb-negru) i-a fost inspirat lui D’Annunzio de propria iubire pentru contesa Giuseppina Mancini. La data publicarii, romancierul a fost silit sa fuga din Italia, ca sa scape de creditori, stabilindu-se in Franta, unde si-a consumat nostalgia fostei iubiri alaturi de alte femei.