Rochia din puf de cocor - Ramona Maria Bochie

Izvorul, insa, tacu. Indragostit nebuneste de domnita Diadara, printul Dianard a hotarat sa porneasca in cautarea rochiei din puf de cocor. Nadajduia din toata inima ca daca va gasi acea rochie, Diadara va primi sa ii fie mireasa. Zadarnic cerceta el pretutindeni, intreband de rochia din puf de cocor pe oricine ii iesea in cale. Nimeni nu stia nimic, nimeni nu putea sa ii dea vreun sfat. Astfel, Dianard rataci zile si nopti in sir pe drumuri umblate ori prin paduri, dumbravi si poieni, cercetand prin scorburile copacilor ori printre pietrele de pe malurile apelor. Rochia din puf de cocor era insa de negasit. (…)
Cocorul: Exista aceasta rochie si este fermecata. Chiar noi, cocorii am tesut-o, la dorinta zanei pasarilor, doar ca numai tristete si amar iti va aduce daca printesa Diadara o va imbraca.
Spunand acestea, pasarea isi lua zborul. Dianard se aseza pe o piatra si, fiind ostenit cumplit, adormi pe data. In zori, cand se trezi din somn, zari alaturi o rochie neasemuita, diafana, alba ca zapada, tesuta din puf de cocor. Printul o privea uimit de asemenea splendoare. O lua cu multa grija, apoi porni catre palatul printesei Diadara. (…)