Romanii la inceputul „Marelui Razboi”. De la atentatul de la Sarajevo la moartea regelui Carol I - Mihail E. Ionescu (coord.)

Regele Carol a fost, mai presus de toate, un spirit cumpanit. Avea simtul proportiunilor si al realitatii. Nu se lasa a fi indus in eroare de aparente. Convingerile lui il calauzeau in toate si, cand se intampla sa descopere ca nu erau intemeiate pe realitati vadite, se amenda fara ezitare si fara a se teme de o scadere a prestigiului sau. Adulatori a avut foarte multi! Calificativul de „Mare” i se atribuia cu mult belsug de acestia. Mai ales dupa Plevna: „Marele Capitan”, „Carol cel Mare” etc. Se cunostea dupa surasul imperceptibil, de pe fata lui in adevar nobila, cat de profund era dispretul sau pentru acei cari cautau sa-i castige favoarea cu astfel de mijloace injositoare. Singurul calificativ, care am avut prilejuri nenumarate sa constat ca-i face placere, a fost acela de „Carol cel intelept”, si intelept a fost, si un intelept nu-si darama opera decat din convingere. (Alexandru Averescu)

RECENZII