Romanul Teatrului Cib - Tudor Calin Zarojanu

„SPLASH!”
Toti s-au oprit brusc si s-au uitat spre mine siderati.
Stiti cum e: un viespar in care vorbesc toti deodata si se agita brownian si se-ntampla ceva si fac toti stop-cadru si doar isi intorc privirile uimite, incercand sa-nteleaga ce s-a intamplat.
Acel ceva eram eu. Plin de energie si de dorinta de afirmare, cand Noni spusese – intre multe alte lucruri – sa ducem cateva scaune pe scena, m-am repezit sa fiu primul, am agatat din mers doua scaune pliante, le-am scuturat tot din mers ca sa se plieze si, la doi metri de scena, mi-am luat avant
sa sar cu ele.