Rostul amintirilor - Ioan Bembea

Cartea aceasta este scrisa cu un curaj ferm de a pune in cuvinte o lume a vremurilor in care durerea si frumusetea convietuiesc, in care dorul de mama e atat de viu, incat devine personaj, iar frica din padure se transforma in cantec, fluierat cu glas tremurat, dar hotarat: „Lupii manca boi si vaci/, nu manca copii saraci”. Magia micilor ritualuri ale copilariei: joaca din padure, cioplitul betelor, invocarea pasarilor si constructia miniaturilor cu muschi sunt nu doar amintiri, ci o adevarata mitologie a varstei. Ioan Bembea reuseste sa pastreze vie aceasta lume cu o grija aproape sacra. Viorica si Pavel, personaje surprinse si la varsta copilariei, sunt prezente extraordinare, inzestrate cu daruri simple si nobile, reprezentand arhetipul copilului de la munte. […]
La implinirea venerabilei varste de 90 de ani, domnul Ioan Bembea ne daruieste nu doar o carte, ci o fereastra deschisa catre un timp pe care nu toti l-am trait, dar pe care toti il putem intelege prin puterea evocatoare a unei scriituri limpezi, sincere si patrunzatoare.
Ada Blendea

E intuneric total, asa, ca si cum l-ai putea taia cu cutitul, ca in noptile indepartate ale copilariei, de unde dau iarasi navala amintirile, ca in cateva clipe poti parcurge o viata intreaga. Aud iar soaptele de atunci ale parintilor mei… Ma tulbura si acum dupa atata amar de vreme, ca amintirile nu mor, ba, mai mult, revin cu forta, daca incerci sa le alungi…
Iata, iubite cititor, cateva din caruntele mele amintiri, pe care nu le mai pot tainui, ca au si amintirile rostul lor.

RECENZII