Sangele istoriei contemporane. Antologie de autor (1964-2025) - Radu Ulmeanu

Proiect editorial aparut la aniversarea a 80 de ani ai autorului, sub egida Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Satu Mare

Pe coperta: Aurel Popp, Centrul vechi la Satu Mare (detaliu), 1911, ulei pe panza, Muzeul de Arta Satu Mare

Poemele pivoteaza in jurul unei imagini si comunica acea stare nedefinita de fervoare in mijlocul lucrurilor patrunse, dematerializate de lumina, acea confuza muzica a pamantului ce iese din tacerea noptii. – Eugen Simion

„Mereu insa fratern cu stelele mari ale noptii”: acest vers al lui Radu Ulmeanu ar putea fi considerat emblematic pentru o buna parte a poeziei sale, aceea de inspiratie orfica, sunand amplu-melodios, ca o orga, ceremoniala si esoterica. – Nicolae Manolescu

Componenta esentiala a liricii lui Radu Ulmeanu, erosul reprezinta o modalitate de cunoastere. – Gheorghe Glodeanu

Radu Ulmeanu se apleaca asupra lumii fenomenale cu o energie deformatoare, cu o demonie pentru care conteaza mai putin marturia de sine cat efectul plastic al dereglarii, devierii, al metamorfozei socante. – Gheorghe Grigurcu

Fiecare poem in parte e o serbare a imaginatiei creatoare. – Viorel Muresan

Cu virilitatea sa nelinistita, cu talentul sau mereu proaspat, cu o efervescenta detinatoare a inteligentei de a sti sa-si exprime adancimile in forme artistice restrictive, Radu Ulmeanu joaca liber si in splendoare pe un teren ticsit. – C. D. Zeletin

Sonetele lui sunt adevarate clestare translucide, perfectii geometrizante care nu cuprind in ele nimic altceva decat vesnicia. – Ion Papuc

Radu Ulmeanu este un scriitor de o viguroasa personalitate, poet inainte de toate, prozator, redutabil publicist si creator de reviste. – Theodor Codreanu

Viata mea, de la inceputuri pana acum, s-a desfasurat sub flamura poeziei si a muzicii. Imi amintesc, privind pe geam o luna bortoasa si plina de pete, de primele versuri care mi-au scaldat copilaria, incepand cu varsta de 8 ani: „Mai am un singur dor:/ In linistea serii/ Sa ma lasati sa mor/ La marginea marii…”, cantate la radio cu vocea atat de cunoscutului, pe atunci, Alexandru Grozuta, pe o melodie de romanta. Tolanit pe iarba, la tara, in ograda din Ulmeni a bunicilor paterni, le cantam eu insumi, vrajit de tristetea lor. Imi amintesc de editia poeziilor lui Eminescu din 1960, tiparita pe o hartie subtire ca foita de tigara, pe care o buchiseam din scoarta in scoarta la respectabila varsta de 14 ani. Atunci insailam primele poezioare pe caietele de scoala, cand inca ezitam daca voiam sa fiu poet sau prozator, caci incepusem si un roman. Desigur, poezia mi-a marcat, pana la urma, definitiv si esential viata, care, ma sfiesc sa marturisesc, a ajuns la o rusinoasa rotunjime, precum luna ce se scalda in nori, privindu-ma cu o ciudata deferenta. – Radu Ulmeanu
 

RECENZII