" Sfera divizata, cum isi intituleaza cu precizie actualul volum, il readuce la alta varsta si sub alt pseudonim, pentru a da seama de aceasta noua si obsesiva oroare. Prin poezie, bineinteles. ("Poezia-semnul ce ma leaga / lipindu-mi teava rece langa tampla" isi spune pribeagul, intr-una din ineditele lirice.)

Vaduvit de insotitoarea-sotie primordiala, poetul refuza sa se prezinte la vamile posteritatii altfel decat in cuplu, proba de destin care sfideaza arbitrariul.

Filele sale - freamat nepotolit, nepacificat, nesupus - sunt certificatul de existenta prin iubire si vers, care infrunta efemerul si verduictele sale morbide. Ceea ce moartea a des-facut si uitarea conspira sa legitimeze primeste replica obstinata si persistenta a creatiei care re-face, invie, intregeste si intrupeaza: "sa-mi fie versul racla pe vecie."

Readucerea si re-nasterea fiintei iubite din neantul nefiintei celebreaza o noua, mai inalta fiintare, in pofida si dincolo de calendarul clipei.
Victorie, fie si indoliata, a spiritului asupra materiei perisabile.

Un imn inchinat ne-muririi prin iubire si prin jocul secund cu hieroglifele ale Poeziei in elegie, bocet si epitaf."
Norman Manea