Singuratatea nu-si negociaza hotarele - Vasile Nedelciu

Vasile Nedelciu, prin noua sa carte, Singuratatea nu-si negociaza hotarele, afirma o voce lirica distincta intre colegii sai de generatie; poetul debutind in presa literara de peste Prut in 1974. Cu o frunte brazdata de riduri ca o tablita cu hieroglife, poezia sa este insotita de o ironie fina, distinsa, umbrita firesc, de autoironia celui pascut de nevoile vietii. In Cartile si prietenii constata: Dar ce ne surprinde mai mult la aceasta poveste/ e ca, avind in sfirsit casa si masa,/ cu toate cartile adunate gramada,/ rindul prietenilor s-a rarit simtitor. Cartea ofera cititorului posibilitatea de a accede la o poezie incarcata de o ideatica plina de consistenta unei existente in haina realitatii de neocolit si care isi refuza pastelul. Isi cunoaste destinul, unul asumat civic, dar, mai ales liric, cind isi spune: Si de tine depinde ce va spune ziua de maine despre ziua de azi. El stie ca se poate muri pentru un nume si nu pentru un chip, insotit constant de o puritate pe care doar copilaria ti-o ofera. Pe cit este de frondeur, in aceeasi masura este si un elegiac inspirat. Se intreaba, cu miez: Oare e de ajuns sa plec/ ca sa se vada ca sunt? Avem si o sublima asumare a satului, dincolo de blagiana: vesnicia s-a nascut la sat.
Intrebarea la care nu poti raspunde este un elegant dialog, plin de mare adincime de suflet la fel in Viata-i frumoasa, care-i astfel pentru ca-i scurta.
Vasile Nedelciu strabate universul unei vieti care isi cere dreptul la neuitare, recunoscind ca nu-i singurul care cauta dreptatea/ cu pumnalul poeziei in miini, cum fac intotdeauna poetii.

Cassian Maria Spiridon

RECENZII