Spirit si libertate - Nikolai Berdiaev

 

Aparitia crestinismului a fost conditia trecerii de la religia obiectiva si populara la religia subiectiva si individuala. Dar cu timpul, crestinismul s-a raspandit si cristalizat intr-o religie obiectiva si populara, sociala si colectiva. Tocmai aceasta forma a crestinismului sufera acum o criza.
Viata religioasa trece printr-o faza subiectiva si individuala ce nu poate fi ultima si care trebuie depasita. Sunt doua stari sufletesti ce se infrunta in cursul intregii istorii a umanitatii si care sunt intelese cu dificultate. Prima apartine colectivului, majoritatii sociale si exterioare, ea predomina in istorie, cealalta apartine individualitatii spirituale, minoritatii alese si semnificatia sa e mult mai ascunsa in istorie. Le-am putea numi: starea „democratica” si starea „aristocratica”.
Istoria spiritului uman marturiseste ca de fapt calitatea aspiratiilor si a aptitudinilor spirituale nu este in proportie cu perfectiunea si sfintenia, cum infatiseaza predominant Biserica. Exista o ierarhie naturala a temperamentelor spirituale si a darurilor spirituale.
Oamenii „spirituali” sa nu se supraaprecieze, sa nu se mandreasca fata de oamenii „psihici”, deoarece nu sunt mai buni si cu merite mai multe. In majoritatea cazurilor, acestia sunt mai nefericiti in lume; poarta raspunderi dintre cele mai grele; ii sfasie cele mai mari contradictii interioare si castiga cu mult mai multa dificultate deplina armonie a personalitatii ca si echilibrul cu lumea ce-i inconjoara. Sunt mai singuratici.