Teritoriu de lupta - Maria Orban

O radiografie a fricii
Alina stie sa iubeasca, sa anticipeze, sa repare, sa organizeze, sa petreaca timp cu cei pe care-i vrea aproape. De mica, a fost invatata ca trebuie sa fie cea mai buna. Dupa ce devine mama, insa, ceva se modifica in ea, iar frica i se amplifica si se raspandeste in corp ca un flagel. Fiecare zi poate deraia, asa ca lumea ei interioara se organizeaza continuu in jurul posibilitatii unui dezastru. Cand anxietatile ii scapa de sub control, atat sotul, cat si copilul resimt si actioneaza pe masura. Vinovatia creste, apar fisuri si taceri incarcate de neputinte si frustrari, iar intimitatea e tot mai greu de dus.

Cum repari ce pare de nereparat? Cum te intorci spre ceea ce iubesti, cand frica musca permanent din tine? Cum inveti sa traiesti din nou?

„Incepe aproape pe nesimtite: mai intai partea buna a usii, apoi partea rea, unde te afli doar tu. Senzatia de sufocare, corpul inert, dar invins, acceptand tandretea. Si spaima care te-a pandit tot timpul, si ura, si vocea mica ce-ti sopteste: Te iert. Maria Orban vorbeste despre eroinele pe care nimeni nu le vede – mamele care isi duc in singuratate lupta cu propria neputinta, cu propria destramare, cu mintea care le devine propriul dusman, cu depresia-insecta care le inteapa ca pe o papusa voodoo. Dar lectia de curaj a Alinei, vocea confesiva din romanul Mariei Orban, e ca, desi molia fricii si-a gasit in tine culcus, tu nu vei renunta.“
Domnica Drumea

„Cu cea de-a treia ei carte de fictiune, Maria Orban scrie pana la capat, ca sa parafrazez o fraza-obsesie de-ale protagonistei romanului de fata. Adica scrie cu totul, complet, fara niciun compromis, nicio disonanta, nicio edulcorare, niciun punct in plus. Scrie, o spun mai limpede ca niciodata, asa cum nu o face nimeni altcineva. Nu va lasati pacaliti de dimensiunile volumului: izbeste mai tare decat un roman-fluviu. Pentru ca Teritoriu de lupta e esenta pura. E poveste, da, dar e si poezie, si monodrama, si vulnerabilitate, si ritm, si emotie, si durere, si, mai ales, frica. Multa frica. Ingrozitor de multa frica. Pe care are curajul sa o priveasca in fata si sa o exploreze pana in adancurile ei, printr-un personaj a carui voce o veti auzi mult timp dupa ce veti inchide cartea, o protagonista care revendica un teritoriu de lupta feminin, despre care inca vorbim prea putin.“
Eli Badica

RECENZII