translucid - Monica Rohan

“Dupa anii lugojeni, Monica Rohan s-a retras mereu intr-o margine, care nu mai e nici macar a umbrelor Provinciei. E intr-o retragere a ei, intr-o poezie in care invoca, omagiaza lumina- transparentele pe care ea le pune in valoare. Ea, poeta, iradiaza, isi traieste iluminarea. Starea de gratie nu e intunecata, nu e maculata precum in scrisul postmodern, ea se multiplica sub paradigma lui trans-. Nu stiu daca trans-luciditatea acopera vibratiile poeziei Monicai Rohan, poeta unitara in toate volumele sale, multe si despartite de neomodernismul, de transmodernismul, postmodernismul teoreticienilor. Ea pastreaza vibratiile acelui stadiu adolescentin din poezia de demult (…), rafinand, in numele Poetei, al Poeziei, mesajele luminii, ale fantanilor, ale ochiului zilei. Ale unei adolescente care isi pastreaza inocenta. Harul. Ingerul care apare – revine- in poezia ei nu-i decat rod al transfigurarii poetice.

Literatura Monicai Rohan, prezenta ei in poezia de azi, mi se pare a pune in valoare o vocatie recuperatorie, importanta pentru echilibrul scrisului…inca tanar.”

(Cornel Ungureanu)

RECENZII