Varianta B - Lidia Lazu

„... Generozitatea omului care iese din posesia lucrului pe care l-a creat este mai mult decat simbolica. Eu cred ca niciunul dintre poetii romani nu a reusit sa construiasca o asemenea imagine, care intr-adevar sa ne reprezinte intr-un asemenea chip si intr-o asemenea masura. Lidia Lazu scrie din preaplinul firii sale (...), ea face parte dintre acei oameni care nu scriu din pricina slabiciunilor lor, ci din pricina prea multelor daruri cu care a fost inzestrata de Dumnezeu.” (Mircea Ciobanu, 1995)
„Este in poezia Lidiei Lazu mult din estetica haiku-ului. Surprinderea unui tablou al naturii in liniile ei esentiale de tacere si sunet, dialectica dintre dinamic si etern, imuabil, insertia fiintei intre elementele ce compun tabloul, iluminarea, care nu trebuie sa duca spre descifrarea sau mai corect spre o descoperire exprimabila in sentente.(...) Fascinatia golului, in sensul gandirii orientale, apare in poezii epurate de contingent.(...) Prevaleaza insa pofta uriasa de impletire cu miscarea lumii.(...) Este ca si cum ai zari o delicata egreta alba zburand lin printrun muzeu al ororilor.” (Radu Voinescu, 2000)
„Lidia Lazu, gratie pregatirii sale teatrale, isi prezinta poezia sub forma de recitaluri – modalitate de restituire a cuvantului poetic pe care nici o poetesa inaintea ei nu l-a incercat.(...) Asemenea inflexiuni n-au mai fost intalnite decat in interpretarile vocale ale marii cantarete Maria Tanase”. (George Astalos, 2000)