Adio, Europa! (Doua volume) - Ion D. Sirbu

Editie ingrijita, note, nota asupra editiei si referinte critice de Toma Velici

Prefata de Ruxandra Cesereanu

Nota biobibliografica de Antonio Patras si Toma Velici

„Adio, Europa! se apropie, in intentie, de Arhipelagul Gulag al lui Soljenitin, completand parca dramatica descriere a calvarului siberian cu o contraparte ironica si speculativa, ce reflecta din interior psihologia crimei politice. Comicul celor mai reusite pagini ale cartii se vadeste a fi asadar reflexul unei viziuni critice radicale, autorul elaborand un tip de scriitura foarte original, in care se intretes calamburul cu sarja limbii si a limbajelor de lemn, paradoxul cu formula aforistica, citatul indirect din autori mai mult sau mai putin celebri cu expresia argotica. Roman polifonic, sfidand «orice tentativa de analiza monovalenta» (Dan C. Mihailescu), Adio, Europa! e o carte remarcabila atat sub raport estetic, cat si documentar, despre care Ion D. Sirbu spunea, cu umor, dar si cu incredere in destinul sau de creator, ca ar fi «tot ce s-a scris mai bun in Balcani de la Apuleius incoace». Prin aceasta confesiune testamentara (rod al scrisului clandestin) despre conditia umana si despre alienarea societatii romanesti sub totalitarism, care imbina comicul cu tragicul si cu absurdul, intr-o formula narativa inconfundabila, literatura noastra epica a dobandit noi valente si in plan stilistic-tipologic, si ca atitudine etica. Adio, Europa! se inscrie astfel in galeria celor mai reprezentative creatii de gen din literaturile Europei Centrale si de Est.“ (Antonio Patras)

„Adio, Europa! reprezinta un eveniment: umple golul literaturii de sertar si ia cu atata forta dimensiunile Raului, constituind aproape o demonologie, incat ar putea ilustra tratatele si eseurile de filosofie si sociologie politica despre totalitarism si in esenta lui, si in specificitatea locala. Poate ca daca ne-ar fi fost dat sa citim romanul lui Ion D. Sirbu atunci cand a fost scris, in intunecimile lui 1985, ne-am fi mirat cu totii mai putin de malformatiile postdecembriste, am fi fost mai pregatiti. Nu e insa niciodata prea tarziu: orice diagnostic bine pus ofera sansa unei terapeutici adecvate, lectura acestui roman putand reprezenta un prim pas spre re-alcatuirea unui popor. Iar in literatura noastra, el ar putea ocupa un loc asemanator romanului Maestrul si Margareta, de Bulgakov, in cea rusa. In «manualul» nostru de supravietuire, alaturi de marturiile de neinlocuit si de cateva carti de fictiune – rare –, trebuie sa figureze imperativ si romanul lui Ion D. Sirbu, ca un semn al stradaniei de a nu spune «adio» Europei. Nici noua insine.” (Monica Lovinescu)
 

RECENZII