Al 4-Lea - Moni Stanila

“Deci, fiind trei, putem spera nu doar la al patrulea, ci si la nenumarati altii.” “Asa ar trebui. Acum, stim noi? Iata ca deocamdata din pacla doar soarele iese, ca un al patrulea, nascut, nu intamplator in ziua a patra, cum sa nu il iubim? Ce nebun nu iubeste soarele?” “Bravo, uite, spun, in felul asta, daca doar sori si luminatori vor iesi din pacla, va fi tare simplu sa demonstram, hac, nesfarsita iubire si cuprindere de care suntem capabili noi trei!”

“Lumina rosie a rasaritului se revarsa in valuri schimbatoare inaintea noastra, transformand jaratecul aprins al focului in cenusa usor luminata. Noi stam, de parca soarele ne-ar face poza, zgribuliti si fericiti, pe banca noastra improvizata. Cu un vraf de cenusa in fata, cu damigeana sunand a gol, cu umerii sudati, admiram inceputul unui an, care noua nu ne promite nimic…” (Moni STANILA)

RECENZII