Apasarea departarilor - Mircea Rosa-Miro

[...]Acest zidar, -cioplitor de piatra, orb de un ochi, -dadea o forma misterioasa, crucilor, prin asimetria lor, parand niste aripi de inger, inaltandu-se spre cer, ca sfintii, din picturile lui El Greco.[...] ii prelungea, privirea-i vultureasca, pana dincolo de imaginatia, martorului, anchetat...[...] venind din alta, imensitate apasatoare, pentru un om, al muntelui, care, numai intinzand mana, putea sa mangaie pe crestet, Muntele Trascaului.[...] I-am vazut in ochi, acel verde - gri, al irisului, marginit de cerculetul negru, ca o granita intre: albul sufletului, tulburat de tineretea-verde, si, pupila intunecata, de nehotararea, gandului. [...] Casele, -cu caciulile, lor, tuguiate si macinate de vremuri, sprijinite pe barnele crapate, cu ochii ferestrelor bagati in orbitele ramelor, -priveau, mult, mult, dincolo de aceasta lume, ca niste monoliti, uitati, pe o insula, pustie...