Cantec de lebada - Maria Donan

“Trei cărți, aceeași autoare Mi s-a revelat prin trei cărți:două de poezie(Cântec de lebădă și Dum Spiro, Spero) și un roman de dragoste, filtrată psihologic_titlul este puțin derutant_("Crimă perfectă". Prizonieră în propria lumină), o autoare contemporană a cărei peniță conține cerneală divină. În poezia Anaherei (Mariei Donan) pășim ca-ntr-o biserică în stil brâncovenesc, adică, fascinați de arhitectura simplistă,cu profundă încărcătură spirituală,cu ochii adânciți în reflecții și smerenie. În romanul Anaherei ne aflăm deja pe treapta de sus. Scara firului narativ e proptită pe tăcerea cumințeniei unei ființe de lumină. Ca să-i înțelegi această tăcere, această cumințenie a muțeniei autoimpuse, trebuie să faci un salt în extrasenzorial, prin calitativul percepției de sine. În poezia Mariei Donan, vocea lirică e un fluture zburdalnic pe toate florile primăverii, care vrea dinadins să se îmbete cu toate parfumurile;e ca o îmbrățișare subliminală a adevărului divin- trăit, nu gândit-, a sentimentului de apartenență la o lume a esențelor:"Tu inima-mi separă /de carnea ce mă doare! / Din alb de crin fă-mi roșu! / Pe sâni să-mi faci cărare / pentru exod(în masă!) / de flori în așteptare". Poetă din și prin ROGVAIV, dar și de pământ desțelenit între stele, cernere și discernere a spațiului interior prin timp:"Lumina,după ploaie,nebună ar fi și ea,din ROGVAIV de-ar scoate pe,,O"...!sau poate,,A"?și-ar spulbera din spectru un stropde curcubeu... "sau:" Lumină sub zăpadă!Culori de sărbătoare!Dorințe, vis,căințe- în file recide carte!Iubindu-te,Stăpâne,,,muri-voi" fără moarte "sau chiar invocă Cerul :" Botează-mă, Stăpâne,În noaptea asta sfântă,Cu neguri de lumină,Cu lacrimă râzând! "căci lacrima poetei are o figurație și-o configurație proprie :" Căci lacrima-mi nu-i lacrimă normală ;Nu curge pe obraji!Nu curge în jos!Ci urcă jumătate-n Curcubeu!Direct!Iar jumătate-mi face scorburăîn piept... " Poeta noastră:" răstoarnă clepdidra! (ca) să-i curgă în sânge iarmiresmele nebunedin luna lui Florar. " Poetei noastre îi este dor:" Mi-e dor de Dor,de Alb,de Tu,chiar dacă doru-mi curge în sânge,chiar dacă Albul explodeazăîn tot ce vădși mă atinge,iar,,Tu"sunt,,Eu"multiplicatăde mâna Sfântă,fără pată " Poetei noastre,, un ochi îi râde, altul lăcrimează "" Oglinda mea mă minte sau am orbit-o Eu?-Vrei adevărul lumii?Sau adevărul tău?" Poeta noastră,, lunatecă Femeie "," cu talpa cu iz de iarbă ", e și primăvară, e și,, ferită de atingeri", e și aici, e și nicăieri. E și zâna bună, e și,, trup de nebună nalbă".La o posibilă pistă de interpretare a unei asemenea poezii, însăși autoarea contribuie printr-o mărturisire,, Cu Dostoievski am reușit" să intru în Subterană "!Cu Blaga m-am scăldat în Lumină!". Ca discipolă a lui Blaga, într-adevăr,poate fi distinsă,(nu pe de-a-ntregul!),o înrudire de sânge melodic, melopeic și metaforic, încât o afiliere ontologică ar fi totuși prea simplistă.Poeta Maria Donan își celebrează unicitatea,prin tot ceea ce scrie. Lumea poeziei ei interferează cu interiorul ochiului lui Dumnezeu și nu poate fi identificată clar prin liniile îngroșate ale icoanei satului copilăriei sau ale orașului vârstei prezente, ale patriarhalului amintirilor sau ale citadinului cu iz vetust, căci pereții ei alegorici sunt translucizi și transmutabili. Încorporează toate aceste elemente, pe un fundal cosmic, expresionist. Sau, mai bine zis,coboară Cerul pe pământ și-L lasă să curgă cu apa de la robinet în cea din fântână;să respire cu sălciile,cu egretele,cu răchitele,cu porumbeii,cu trandafirii, cu lebedele,cu parcurile și cu zăvoaiele. Cu planul concret, dar și cu cel mitologic.Cu Monia, făptură din sângele vieții, dar și cu Ulise, făptură prin sângele idealurilor. În lirica românească contemporană, poezia Mariei Donan este o punte de legătură cu marile piscuri poetice din interbelic. Reînvie, astfel,tradiția versului cizelat și decantat printr-o trăire autentică, printr-o comunicare directă cu miracolele vizibile ale existenței, printr-o comuniune cu natura, această semnătură vie a lui Dumnezeu.17.iunie.2022,Ovidiu Hortopan”

Formator de destine - si la catedra, si ca scriitor - Maria Donan s-a impus in literatura contemporana cu scrieri care conving prin complexitatea continutului si prin rafinamentul stilului. Un stil inconfundabil.