Cata iubire - Mihaela Dordea

„Ma pierd in reflexele argintii ale oglinzii… Ape, ape, lumina, lumina, adanc, adanc… Trecut, prezent sau viitor? Nu, nu e prezent! Nu poate fi! Prezentul nu este decat o frantura de clipa. Oglinda cu taina ei este un orizont interzis clipei. Ea, oglinda, rapeste chipul framantat de fiorii existentei spre a-l intoarce in trecut si a-l pastra in viitor… Si totusi, eu sunt acum aici, in clipa! Dar ea fuge si fuge si nu mai poate fi «acum», nu poate fi! Niciodata! Inchid ochii si vad ca e vara. E soare si pasarile canta printre ramuri verzi. Miroase a mare… Ridic pleoapele si vad in oglinda cum pica frunza. Aramie, aproape uscata. Si lumina se o data si soarele ma orbeste pentru ca e vara! Mi-e teama, dar vreau sa vad… Si vad cum in oglinda se rasfata toamna. «Cand» este acum? Unde este prezentul? Se ascunde pe unde nici nu gandim, asa cum se ascunde cucuveaua prin clopotnite de catedrala in nopti cu furtuna. O adiere, un om, un punct miscator in univers. Eu, Alex si Stefan… Toamna din oglinda.”

RECENZII