Cele mai frumoase scrisori alese de Dan C. Mihailescu, Ion Luca Caragiale

„... Dumnezeu sa-ti faca tie parte de vremuri mai bune la batranete. Noi am inceput cu veselie si sfarsim cu mahnire.“ (I. L. CARAGIALE)

„In cele ce urmeaza, veti gasi scrisori ce rivalizeaza valoric oricand cu momentele si schitele. Nu am operat tematic si nu am selectat in numele varietatii, ci am mers normal, pur si simplu cronologic, prin editia Corespondentei, urmarind nucleele si elementele definitorii ale personalitatii scriitorului: complexul originii modeste; ambitia ascensiunii sociale (artistice, financiare si politice deopotriva); mandria mestesugarului talentat, desfasurata inclusiv in dispret fata de tot ce inseamna exces teoretizant, biografic, universitar-academizant; amestecul temperamental de conservatism, relativism si versatilitate, de profunzime si superficialitate, de histrionism si egoism, de mizantropie, altruism, trepidatie nevrotica, obsesia nenorocului si nesatiul colatiunii.“ (Dan C. MIHAILESCU)

„Frate Barbule,
Am parasit amandoi de mici umilul acoperamant parintesc, si care dincotro– tu din prafaria Delei-vechi, eu din mocirlele Ploestilor– am pornit sub paza Unuia singur de sus. [...] Intai, ne-am inteles fara sa ne iubim; apoi, ne-am iubit fara sa ne-ntelegem; si tocmai tarziu spre batranete, dupa atatea lupte, am ajuns, dar biruiti, sa ne-ntelegem fiindca ne iubim– si sa ne iubim fiindca ne-ntelegem. Si sper ca si tu gandesti, ca si mine, ca intalnirea, apropierea si prietenia noastra a fost o favoare– eu cred, mare.“


Nr. de pagini: 140
Anul aparitiei: 2012